REVISTA LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
ŞTIINŢĂ, TEHNICĂ, PRO¬
DUCŢIE . pag. 2- 3
Pe agenda comisiei profesional-ştiinţitice
Proiectele de diplomă între rezultate şi eficienţă
educativă
Campionatul naţional de navomodele 1981
RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI .pag. 4-5
Amplificatoare AF
Circuite de protecţie
Reducerea ondulaţiilor
CQ-YO .pag. 6-7
Statie de telecomandă cu circuite integrate
Tx-ÎW 2m
Corector R-C
Tester pentru circuite integrate
CITITORII RECOMANDĂ . . . pag. 8-9
Generator UUS
Radioreceptor
Verificator
Semafor
Semnalizare
Tabla înmulţirii
TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 10-11
Sondă pentru frecvenţmetru numeric
Milivoltmetru
Indicator de nivel
Generator de semnal multiplex stereo
PENTRU CERCURILE TEHNI-
CO-APLICATIVE . pag 12-13
Canonieră
AUTO-MOTO .pag. 14
Redresor electronic automat pentru încărcarea
bateriilor auto
Semnalizare electronică pentru motoreta «Mo-
bra» S 50
TINERELE GOSPODINE . . pag. 15
Interior ’81
ATELIER .pag. 16—17
Convertizor de putere
Patriţă pentru perforarea peliculei
Proiecţie stereoscopică
FOTOTEHNICĂ .pag. 18-19
Termostatare de precizie
Cum păstrăm filmele şi hîrtia foto
Creşterea sensibilităţii filmelor ORWO NP15
şi NP20
PUBLICITATE .pag. 20
I.P.T.E.-Alexandria
VACANŢA MARE
ABC-ul pescarului amator
REVISTA REVISTELOR . . . pag. 22
Regulator de temperatură
Bas-chitară
Avertizor
Contra ţînţarilor
Automat pentru lumină
MAGAZIN TEHNIC .pag. 23
Difuzoare HI-FI Roselson
Desenarea cablajelor
Breviar
POŞTA REDACŢIEI pag. 24
PE AGENDA COMISIEI
PftOFESSON AL-STIINTIFICE:
OPTIMIZĂRI,
mo m
ECONOMII
întreprinderea de panouri şi tablouri
electrice din Alexandria este o unitate
economică tînără tot aşa cum este,,
dealtfel, şi economia judeţului Teleor¬
man, puternic dezvoltată în ultimele
două decenii, tot aşa cum sînt şi oame¬
nii care muncesc aici.
Dintre aceştia aproape 1 500 sînt
CĂLIN STĂWCULESCU
utecişti, care alcătuiesc o puternică
organizaţie de tineret direct implicată
în cele mai importante probleme cu
care se confruntă, cum este şi normal,
o dinamică ramură a economiei na¬
ţionale. Dealtfel, de calitatea rezolvă¬
rii acestor probleme a depins şi creş¬
terea principalilor indicatori econo¬
mici, care oferă cifre semnificative
pentru |^zultatele muncii depuse. Ast¬
fel, daca în 1972 producţia globală in¬
dustrială era de numai 136 milioane
de lei, în 1981 valoarea acesteia de¬
păşeşte un miliard de lei. în perspec¬
tiva actualului cincinal, dinamica pro¬
ducţiei globale industriale va depăşi
în 1985 cu circa 60 de procente valo¬
rile înregistrate în 1981. Dealtfel, în¬
treprinderea va produce în acest an
valori materiale echivalînd cu aproape
12% din producţia întregului judeţ.
O gamă largă de produse, echipa¬
mente electrice pentru instalaţii de
forţă, instalaţii de automatizare, acţio¬
nări electrice solicitate de industria
siderurgică, minieră, chimică, ener¬
getică, forestieră, de agricultură sau
de instalaţiile de epurare şi neutraliza¬
re a apelor sînt cunoscute şi apreciate
de numeroşi beneficiari din ţară şi de
peste hotare (U.R.S.S., R.D.G., R.S.C.,
Turcia, Grecia, R.A. Egipt etc.).
O contribuţie deloc neglijabilă ia
prestigiul întreprinderii o are tineretul,
preocupat permanent de materializa¬
rea unor obiective înscrise în planu¬
rile comisiei, profesional-ştiinţifice.
Stăm de vorbă cu tovarăşul inginer
Emanoii Cioabă, responsabilul aces¬
tei comisii cu multiple sarcini.
«O serie de realizări ale tinerilor
sînt nemijlocit legate de obiecti¬
vele preluate de biroul comitetului
U.T.C. din planul comisiei ingine¬
rilor şi tehnicienilor: reducerea con¬
sumurilor de materiale energo-in-
tensive şi deficitare pentru econo¬
mia naţională (ce solicitau consum
mare de cupru şi aluminiu), repro-
iectarea şi modernizarea unor pro¬
duse. Mai concret, am modernizat
tablourile de comandă pentru strun¬
gurile normal© automatizate
SNÂ-508 şi pentru frezele univer¬
sale FUS-22 prin utilizarea cablaje¬
lor imprimate, unde contribuţii de¬
osebite au avut subinginerul N. Stă
nescu şi electricianul Trai an Dul¬
cea Creşterea productivităţii mun¬
cii şi eliminarea importului au fost
şi obiectivele realizării autotrans-
formatorulu: pentru panoul ele s-
T
liceul industrial nr. 2 din Alexan¬
dria pregăteşte elevii într-o serie
de meserii necesare principalelor
unităţi industriale din judeţul Tele¬
orman. Astfel, aici se formează,
lăcătuşi mecanici, electricieni, elec¬
tromecanici, sculeri matriţeri, me¬
canici pentru maşini şi utilaje. O
asemenea pregătire este facilitată
de existenţa unei baze materiale
corespunzătoare: ateliere şi maşini-
unelte (strunguri, freze, maşini de
sudură, de debitat etc.). Dacă pla¬
nul de producţie are ritmic depăşiri
pînă !a 25%, aceasta se datorează
şi faptuiui că uteciştii care se pre¬
gătesc în atelierele-şcoaiă au posi¬
bilitatea executării unor lucrări de
categorie superioară programei a-
nuiui în care studiază. Astfel, elevii
participă ia realizarea unor produse
contractate cu întreprinderea de
panouri şi tablouri electrice din
Alexandria — panouri de comandă
pentru strungurile SNA-320, pen¬
tru ferăstraie acţionate electric FA-
300, pupitre de simulare etc. O
serie de lucrări pentru autodotare
au fost realizate de elevi pentru
laboratoarele de fizică şi cabinetele
de specialitate: pupitru central de
distribuţie pentru diverse valori de
curent continuu^ dispozitive, pa¬
nouri didactice. în ciuda acestor
capacităţi de producţie şi creaţie
tehnică, temele lucrărilor de diplo¬
mă pe care le realizează absolvenţii
claselor a XII-a par minore, lată
cîteva din acestea: dorn portsculă,
bucşe elastice, suport portfilieră,
elemente de prindere a pieselor etc.
Este vizibilă aici absenţa solicitării
originalităţii şi fanteziei tehnice a
\g ne
[gj Uf[
RflpilY
illsiifik,
îi#®
elevilor capabili să execute lucrări
mai complicate, montaje şi meca¬
nisme complexe necesare auto-
dotării şcolii.
Prin alegerea unei tematici destul
de facile scad rolul şi ponderea
lucrării de diplomă, autentic certifi¬
cat al creativităţii tehnice a absol¬
venţilor unui liceu industrial.
La Liceul de matematică-fizică
întîlnim o cu totul altă situaţie pri¬
vind optica faţă de proiectele de
diplomă ale absolvenţilor. în cadrul
unui activ cerc de chimie, condus
cu competenţă şi pasiune de pro¬
fesorul Dorel Ghinea, s-au efectuat
lucrări de analiză a petrolului extras
din Schela Videle, studiindu-se
compoziţia acestuia, ponderea di¬
feritelor elemente componente, pro¬
dusele obţinute prin distilare. De
asemenea, încă din clasa a X-a,
elevii participă la materializarea u-
nor interesante teme de cercetare
ce se vor finaliza în proiecte de
diplomă privind posibilităţile de
confirmare a unui diagnostic me¬
dical prin analiza unor procese
ionice. Printre cele mai active eleve
în viaţa ştiinţifică a liceului de mate¬
matică-fizică se numără utecistele
Valeria Purdel, Crenguţa icnescu
şi Lori Qprescu. O altă «spectacu¬
loasă» idee determinată de utiliza¬
rea surselor neconvenţionale de
energie este şi realizarea — tot în
cadrul tematicii proiectului de di¬
plomă— a unei complexe instalaţii
de biogaz, combinată cu o baterie
de captarea energiei solare. Aceas¬
ta din urmă sporeşte parametrii
regimului termic printr-o oglindă
concavă, fiind dublată de o variantă
de utilizare biochimică prin folosi¬
rea florilor de muştar (care ridică
temperatura amestecului cu cîteva
grade), atunci cînd energia solară
nu se poate utiliza pentru scăderea
perioadei de fermentaţie.
O serie de machete funcţionale,
SDV-uri complexe, standuri.,de- ve-
La întreprinderea de panouri şi tablouri electrice din Alexan¬
dria,tinerii lucrează la finalizarea cablajelor pentru panourile de
comandă necesare modernizării proceselor de producţie.
%
TEHNIUM 7/81
trie pentru utilaje din industria uşoa- proiectat şi realizat complexe stan-
ră (autor: subinginerul Hie Bădin). duri de verificare necesare efec-
Tinerii utecişti d intr-o secţie tuării unui control minuţios al pa-
cheie a întreprinderii — Controlul nourilor electrice,
tehnic de calitate —, sub îndruma- Studierea traseelor minime de
rea inginerului Mihaf Blejan şi a cablaj pe panourile ce înglobează
suhinginerului Florian Sandu, au zeci şi sute de metri de cabluri a
dus, de asemenea, la importante doc) este o valoroasă propunere
economii materiale.» de invenţie, care este deja aplicată
Absolvent al Facultăţii de electro- în producţie. Uteciştii Alexandru
nică din Institutul politehnic Bucu- Georgescu, Petre Feieagă şi Mihai
reşti, promoţia 1980, tînărul inginer Pâr van au realizat un demagneti-
Gheorghe Blejan este, de asemenea, zator cu circuit LC cu funcţie inter-
unul dintre sutele de tineri a căror mitentă, de asemenea intrat în pro-
muncă poate fi sintetic caracterizată ducţie cu o eficienţă economică
de pasiune, competenţă şi dăruire, spectaculoasă,de peste 1,2 mili-
Printre cele mai recente realizări ale oâne de lei.»
tînărului stagiar este şi modernizarea Reducerea consumurilor de mate-
echipamenteior pentru tablourile elec- riale, reutilizarea deşeurilor, sporirea
trice necesare maşinilor de rectificat economiilor de energie sînt, de ase-
în plan orizontal. menea, obiective ce se înscriu în pla-
Aportul de creativitate al tinerilor nurile tematice ale comisiei profesio-
de la I.P.T.E.-Alexandria este eloc- nal-ştiinţifice. Cea mai recentă reali-
vent recunoscut şi prin* numeroasele zare este aplicarea unui procedeu de
distincţii obţinute fie la sesiunile şti- reutilizare a plăcuţelor din carburi me-
inţifice judeţene, fie la cele organizate talice uzate pentru cuţitele de strung
pe plan naţional. folosite la strunjîrea razelor interioare
O «concurenţă» constructivă şi mo- şi exterioare la inelele de rulmenţi
bilizatoare pare a fi materializată cp (procedeul permite reutilizarea a circa
colegii ce muncesc la întreprinderea 20 000 de cuţite anual cu o eficienţă
«Rulmentul» din Alexandria, o uni- de peste 1,5 milioane de iei),
tate industrială nouă, dar cu rezultate Totalul volumului de asimilări, re-
meritorii într-o ramură în care tradiţia proiectări şi recondiţionări realizate
muncitorilor braşoveni sau bîriădeni cu participarea tinerilor echivalează
a impus un respect unanim recu- cu aproape 2 milioane de lei valută,
noscut Antrenaţi pe deplin în concretiza-
Secretarul comitetului U.T.C., rea obiectivelor mişcării «Ştiinţă-teh-
Gheorghe Ivaşcu, ne oferă cîteva nică-producţie», tinerii muncitori, teh-
amănunte despre creaţia tehnico-şti- nicieni şi specialişti din ceie două re-
inţifică a tinerilor ce muncesc la «Rui- prezentative unităţi economice din
mentul». Alexandria se dovedesc a fi autentici
«Optimizarea tehnologiilor de fa- promotori ai noului, participanţi activi
bricaţie a rulmenţilor radiali cu bite la implementarea progresului iehno-
(autor: subinginerul Dumitru Boz- logic în producţie.
rificare şi control fac obiectul teme¬
lor de bacalaureat oferite spre fina- I
lizare absolvenţilor Grupului şcoîar |
«Rulmentul» din Alexandria. Se
remarcă aici atenţia acordată acura¬
teţei realizării tehnice, funcţionali¬
tăţii şi finalităţii educative.
Familiarizaţi cu «tainele» maşini¬
lor specializate complexe, absol¬
venţii au posibilitatea să ia contact
în timpul practicii productive cu
reperele dimensionate în microni
ale întreprinderii «Rulmentul», in¬
dicatorii pianului de producţie de¬
păşesc aici 1,3 milioane de lei anual
din care peste 200 000 de iei repre¬
zintă valoarea autodotărilor ce con¬
tribuie la modernizarea continuă a
laboratoarelor şi atelierelor-şcoală.
Meritorie în activitatea cadrelor
didactice de la Grupul şcolar «Rul¬
mentul» rămîne nu atît urmărirea
cu orice preţ a valorilor materiale
înscrise în planurile de producţie
(evident, realizate la toţi parametrii),
cît legarea organică a tematicii
practicii de profilul meseriei viitori¬
lor absolvenţi, coordonarea aces¬
teia cu tematica proiectelor de di¬
plomă.
Printre atributele ce trebuie să
caracterizeze astăzi proiectul de
diplomă se numără: capacitatea de
creaţie tehnică a absolvenţilor de
liceu, abordarea unor soluţii teh¬
nice originale, posibilitatea utili¬
zării lucrării în scopuri didactice
sau pentru autodotare.
Proliferarea unor teme minore,
simpla execuţie a unor repere din
planul de producţie al liceului sau
abordarea exclusiv teoretică a unor
subiecte anulează finalităţile educa¬
ţionale ale unui moment important :
din viaţa absolvenţilor, fără a le
oferi compensaţii notabile.
Exemplele menţionate—şi bune
şi rele — ie putem întîlni în nume¬
roase licee din ţară, unde numai -
pasiunea şi competenţa cadrelor ^
didactice îndrumătoare pot asigura
şi calitatea proiectelor de diplomă.
CAMPIONATUL MÂTIONAL
DE NAVOMODELE 1981 \^^eZrar JIU,p *
în perioada 19-21 iunie a.c.
s-a desfăşurat la Tg. Mureş
Campionatul naţional de navo-
modele.
La actuala ediţie au fost pre¬
zente îa start navomodele de
viteză (A + B), precum şi navo¬
modele telecomandate (F), ca¬
re, prin evoluţia lor, au demon¬
strat un salt calitativ important
în ceea ce priveşte realizarea
navomodelelor şi precizia ma¬
nevrării lor. Sportivii navomo-
GREGER HEINRICH — Voinţa
Reghin
CIORTAN LEONTIN — Jiul Pe¬
troşani
1 E
delişti au oferit un adevărat
spectacol iubitorilor genului.
Felicitîndu-i pe participanţi,
prezentăm clasamentul oficial
PETRÂCHE VAStLE — Energeti-
cianu! Bucureşti— campion R.S.R.
CSASZAR FREDERIC— Jiul Pe¬
troşani
GREGER HEINRICH — Voinţa
al campionatului.
Reghin
A 1
1. CIORTAN LEON™ — Jiul Pe¬
troşani
2. PÎRLOAGĂ SORIN — Energeti-
cianu! Bucureşti
A 2
1. CIORTAN LEONT1N — Jiul Pe¬
troşani
B 1
1. ROMANCÎUC ERNEST — Jiul
Petroşani
2. PÎRLOAGĂ SORIN — Energeti-
cianul Bucureşti
3. KEMENY FRANCISC — H.C. Tg
Mureş
F 3 V
1. CSASZAR FREDERIC—Jiul Pe¬
troşani — campion R.S.R. (nou
record naţional)
2. GREGER HEINRICH — -Voinţa
Reghin
3. CIORTAN LEONT1N — Jiul Pe¬
troşani
F 2 A
1. ORBAN HELMUTH — Mecanica
Timişoara — campion R.S.R.
2. POPESCO MIRCEA — Portul
Constanţa
3. GUSTAI MIRCEA- Aeronautica
Bucureşti
F 1 E 1
1. CSASZAR FREDERiC—Jiul Pe¬
troşani — campion R.S.R.
2. GREGER HEINRICH — Voinţa
Reghin
3. CIORTAN LEONTSN — Jiul Pe¬
troşani
Clasament pe echipe
Clasa F
1. Jiul Petroşani
2. Voinţa Reghin
3. Energeticianul Bucureşti
F 1 V — 2,5 cm 3
1. GREGER HEINRICH — Voinţa
Reghin — campion R.S.R.
2. CSASZAR FREDERIC—Jiul Pe¬
troşani
3. AANEI IONEL — C.S.U. Galaţi
F 1 V — 5 cm 3
1. CIORTAN LEONTSN — Jiul Pe¬
troşani
2. AVARIEI ADRIAN — Aeronau¬
tica Bucureşti
3. SZUCS GHEORGHE — Voinţa
Arad
F 1 ¥ — 15 cm 3
1. CSASZAR FREDERIC—Jiul Pe¬
troşani — campion R.S.R.
2. CIORTAN LEONTIN — Jiui Pe¬
troşani
3. GREGER HEINRICH — Voinţa
Reghin
F 2 B
1. POPESCU MIRCEA — Portul 0,353 A ' B
Constanţa 1. Jiul Petroşani
2. GREGER HEINRICH — Voinţa 2. Energeticianul Bucureşti
Reghin
TEHNIUir 7/81
nupumimi m
în figura 3 este prezentată caracte¬
ristica de răspuns în frecventă a unui
amplificator ideal proiectat pentru ban¬
da de frecvenţe de ia 50 Hz la 10 000 Hz.
Amplificarea este constantă în acest
interval şi, prin urmare, factorul k
(definit ca raportul dintre amplificarea
la frecvenţa curentă, f, şi amplificarea
la 1 000 Hz) are valoarea constantă,
egală cu unitatea.
Amplificatorul cu caracteristica din
figura 4 redă atenuat frecvenţele joase,
prezentînd la 50 Hz o amplificare cu
cca 20% mai mică decît la 1 000 Hz,
pe cînd cel din figura 5 accentuează
frecvenţele joase. Exemplele ar putea
astfel continua, atenuările şi/sau ac¬
centuările survenind fie la frecvenţele
înalte, fie la cele joase.
Din fericire, urechea omenească are
o «sensibilitate logaritmică» faţă de
variaţiile în intensitatea sunetelor, ast¬
fel că ea percepe numai modificările
ce depăşesc cca 20—25%. Chiar şi sub
acest nivel însă distorsiunile pot afecta
timbrul («personalitatea», «coloritul»)
programului muzical audiat.
Distorsiunile de frecvenţă ale ampli¬
ficatoarelor sînt datorate prezenţei în
montaje a unor impedanţe variabile
în funcţie de frecvenţă (reactanţe in¬
ductive şi capacitive, respectiv bobine
şi condensatoare), comportării varia¬
bile cu frecvenţa a unor elemente
semiconductoare, dar mai ales imper¬
fecţiunii traductoarelor folosite la in¬
trare (pentru «transformarea» sunetu¬
lui în semnale electrice) şi la ieşire
(pentru «transformarea» semnalelor
Fiz. A. MĂRCULESCU
electrice în sunete: microfoane, doze
de picup, căşti, difuzoare etc.ySe ştie,
de exemplu, că difuzoarele nu redau
uniform frecvenţele din gama audio,
prezentînd atenuări accentuate pentru
10 50 100
io a) îoo
frecvenţele joase sau pentru cele înalte
(în funcţie de tip şi în special de dimen¬
siunile şi forma membranei).
Deformările produse de traductoare
sînt uneori atît de supărătoare încît
se simte nevoia proiectării unor ampli¬
ficatoare cu caracteristici complemen¬
tare, pentru compensare (de exemplu,
dacă traductorul limitează joasele, se
foloseşte un amplificator care accen¬
tuează joasele).
Schemele moderne de amplifica¬
toare «universale» sînt prevăzute cu
circuite speciale de corecţie (ton con¬
trol — corecţii de tonalitate) care
permit accentuarea sau atenuarea se¬
parată a frecvenţelor joase sau/şi a
celor înalte, în funcţie de tipul traduc¬
toarelor de la intrare şi ieşire, dar şi în
funcţie de natura programului sonor
audiat S-a ajuns astfel ca distorsiunile
de frecvenţă să nu mai constituie o
problemă, ba chiar să fie excluse de
către unii autori din categoria «distor¬
siunilor» (imperfecţiuni), atunci cînd
prin ele se urmăreşte deliberat obţine¬
rea unor efecte speciale, a unor co¬
recţii.
Aminteam la început că distorsiunile
de frecvenţă se mai numesc şi liniare.
Nu trebuie însă înţeles că amplificarea
montajului ar varia liniar în funcţie de
frecvenţă (cum nu este cazul), ci numai
1000 10000HZ
că principiul clasic de compune
«liniară» (superpoziţie) la laplicar
simultană a mai multor frecvente eşti
valabil şi în cazul de faţă.
Spre deosebire preced
distorsiunile neliniare sînt rezultatul
dependenţei semnalului de Ieşire de
amplitudinea semnalului de intrare şi
se numesc astfel deparece această
dependenţă este neliniară. Ele se ma¬
nifestă prin modificarea formeîsemna¬
lului de ieşire în comparaţie cu cel de
intrare, tradusă în adăugarea unor ar¬
monice suplimentare (inexistente în
semnalul de intrare).
Pentru a înţelege mai bine, să presu¬
punem că aplicăm la intrarea amplifica¬
torului un semnal sinusoidal pur, cu
frecvenţa f (fig. 6 a), pe care îl regăsim
la ieşire «deformat» (fig. 6 b, curba
plină). Semnalul de ieşire poate fi însă
considerat ca reprezentînd suma alge¬
brică a două sinusoide avînd frecven¬
ţele f şi, respectiv, 2 f (curbele punc¬
tate), ambele cu amplitudinea mai mică
decît a sinusoidei iniţiale. Compo¬
nenta cu aceeaşi frecvenţă se numeşte
armonică fundamentală (sau prima
armonică), iar componenta cu frecven¬
ţa 2 f armonica a doua. Exemplul a fost
astfel ales încît descompunerea să se
limiteze la două armonice,
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
4 i U out U 0ut I
10C0 1 0 000Hz
/ \ | A DOUA ARMONICA
Vn\m ,'-s.
PRIMA ARMONICA
1000 10000HC
CIRCUIT!
OlPROTim
Printre multiplele manipulări greşite
ale pieselor sau ale aparatelor elec¬
tronice putem identifica o categorie
aparte, aceea a greşelilor «sistema¬
tice», care se repetă frecvent şi, în
consecinţă, pot fi prevăzute şi preîn-
tîmpinate. Desigur, nu putem preve¬
dea că un «crocodil» scăpat din mînă
(caz frecvent) va cădea pe cablajul
imprimat tocmai în locul necesar pen¬
tru a scurtcircuita un tranzistor (si¬
tuaţie rară); că o picătură de cositor
sau o şurubelniţă alunecată va con¬
duce ia un scurtcircuit «perfect» în
montajul experimentat etc. Toate a-
cestea — şi multe altele asemănătoa¬
re — sînt guvernate de «legea stupi¬
zeniei maxime» (Murphy) şi nu avem
ce ie face: trebuie să ie acceptăm ca
atare.
MARK ANOPES
Dimpotrivă, inversarea polârîtâtu la
tensiunea de alimentare a unui mon¬
taj, alimentarea cu o tensiune mai
mare decît cea permisă, cu tensiune
alternativă în loc de continuă, scurt¬
circuitarea bornelor de ieşire etc. sînt
greşeli frecvent întîlnite în practica
amatorilor şi, de regulă, cu conse¬
cinţe grave, dar care pot fi prevăzute
şi preîntîmpinate prin circuite simple
de protecţie. (Mai precis spus, preîn-
tîmpinăm efectele dezastruoase, căci
greşelile tot se produc, ba poate chiar
mai frecvent. Dacă tot am deschis
paranteza, merită amintit aici că ama¬
torul deprins să lucreze cu surse şi
aparate autoprotejate devine în cele
din urmă «expert» în distrugerea apa¬
ratelor neprotejate
Manipulările greşite reprezintă cauza cea mai frecventă a «mortii>
componentelor electronice îti laboratoarele constructorilor amatori. Dacă
nu v-aţi convins încă de acest trist adevăr, vă sugerăm un test simplu:
notaţi tranzistoarele, diodele, punţile, LED-urile, condensatoarele etc.
«prăjite» de dv. într-un interval de timp dat şi încercaţi să identificaţi
(cu sinceritate) numărul celor care au pierit de «moarte» bună (mai simplu
este să le număraţi pe celelalte, pentru care vă simţiţi cu musca pe căciu¬
lă); exprimînd rezultatele în procente, veţi ajunge la concluzia formulată
mai sus. Dacă nu, cu atît mai bine: înseamnă că aţi ţinut cont de «expe¬
rienţa» colectivă a constructorilor amatori şi aţi reuşit să învăţaţi din
greşelile lor. Dealtfel, aceasta ne-am şi propus în rîndurile care urmează.
CU SAU FĂRĂ SIGURANŢE?
S-a încetăţenit printre constructorii
amatori ideea că siguranţele fuzibile
obişnuite nu sînt eficiente în proteja¬
rea circuitelor electronice (tranzistori¬
zate), motiv pentru care ei le omit cu
bună ştiinţă din schemele experimen¬
tale. Explicaţia, aparent firească, are
la bază constatarea că timpul de stră¬
pungere a unei joncţiuni semiconduc¬
toare este cu mult mai scurt decît
timpul necesar pentru «arderea» fuzi-
biiuiui; dacă tot se arde mai întîi tran¬
zistorul (dioda etc.), atunci la ce bun
să mai punem siguranţe*
■
Lucrurile nu stau chiar aşa, deoa¬
rece există şi situaţii în care siguran
ţele se dovedesc deosebit de utile.
De exemplu, dacă avem un montaj
tranzistorizat alimentat de la reţea
prin intermediul unui transformator şi
dacă în montaj survine un scurtcircuit
accidental, creşterea curentului este
limitată doar de înfăşurările transfor¬
matorului. Rezultatul cei mai probabil
îl constituie supraîncălzirea conduc¬
torului de bobinaj, urmată de fum sau
chiar de fiacără deschisă (hîrtia para¬
finată care izolează straturile şl car¬
casa din carton pot lua foc cu uşu-
inţă). Un caz «fericit» este acela în
«
M. ALEXANDRU, Beluş
Apariţia condensatoarelor electrolitice vechi); în schimb, el întîmpină adeseori
de capacităţi foarte mari (mii şi chiar dificultăţi în procurarea unor condensa-
zeci de mii de microfarazi), precum şi toare noi de capacităţi foarte mari.
răspîndirea pe scară tot mai largă a fii- Iată şi exemplul promis: un. redresor
trajului electronic (realizat cu montaje in punte, filtrat cu un condensator de
tranzistorizate) au condus la abandonarea capacitate C 1# furnizează o tensiune con-
aproape totală a clasicelor celule de fii- tinuă maximă U, care debitează pe o
trare LC. Dacă în cazul aparaturii de rezistenţă de sarcină constantă, R, un
fabricaţie industrială opţiunea pentru curent de intensitate maximă I (fig. 1).
condensatoare de capacităţi mai mari Numeric, fie U = 12 V, R = 24 £2, 1 = 0,5 A
sau pentru filtraj electronic (încorporat şi C, = 4 700 fiF. Am precizat tensiune
în stabilizatoare) este justificată din con- continuă maximă şi curent maxim deoa-
siderente de manoperă de gabarit şi de rece, în realitate, tensiunea de ieşire
cost, pentru constructorii amatori există mai prezintă (în ciuda filtrajului prin Cj)
încă numeroase situaţii practice în care şi o componentă alternativă ce poate
utilizarea «bătrînelor» filtre LC se dove- fi caracterizată prin nivelul maxim al
deşte net avantajoasă. ondulaţiilor vîrf la vîrf, notat a (fig. 2).
înainte de a susţine afirmaţia de mai în cazul nostru concret avem a a IV.
sus printr-un exemplu concret, să recu- Dacă rezistenţa de sarcină R repre-
noaştem că amatorului nu îi vine chiar zintă un aparat foarte sensibil, pentru
atît de greu să construiască o bobină de care ondulaţiile de 1 V în valoarea ten-
şoc de inductanţă dată (de exemplu, siunii de alimentare sînt supărătoare,.
poate folosi un transformator recuperat vom fi nevoiţi să reducem nivelul ondu-
dintr-un aparat de radio sau televizor laţiilor, de exemplu de două ori. Proce-
care consumul din primar — cu se- aprecierea probabilităţilor este ade-
cundarul în scurtcircuit-— depăşeşte seori extrem de relativă,
limita maximă permisă de siguranţele INVERSAREA POLARITĂŢII
de la tabloul electric: acestea îşi fac
datoria şi rămînem doar cu o sperie- O experienţă pe care nu vă reco-
tură bună. mandăm să o faceţi (dar sîntem con-
Dacă însă în circuitul primar al vinşi că mulţi dintre dv. o aveţi deja
transformatorului ar fi fost prevăzută la «arhivă») este aceea de a conecta
TEN^UNEÂ ALTERKJAT'vA; d'N ^CUNtARUL
TRAM6RDRMATORULUÎ
TENdUNEA REDRESATA îtO A&SEKTfA
FILTRULUI (FĂRĂ C* ) -
TEKSS°UK\£A RB3RESATK FILTRATA” (CU C<)
dînd prin mărirea capacităţii lui C„ A c şi X L ? Redresarea fiind bialternanţă
ajungem la valoarea nu prea modestă pulsurile (nefiltrate) au frecvenţa dublă
de 9 400 fiF « 10 000 fiF\ Deci un con- faţă de cea a reţelei, deci de 100 Hz.
densator de 10 000 fiF sau două de Ondulaţiile din tensiunea filtrată vor
4 700 fiF în paralel (alergătură, preţ reprezenta o sumă algebrică de semnale
plus riscul de a «prăji» diodele la punerea sinusoidale avînd ca frecvenţe multiplii
în funcţiune a aparatului, din cauza întregi de 100 Hz (100, 200, 300, 400 Hz
curenţilor excesivi de încărcare iniţială)! etc.). Amplitudinea maximă o are armo-
Ce-ar fi însă dacă în locul unui conden- nica fundamentală (f = 100 Hz), pentru
sator suplimentar am introduce la ieşirea celelalte amplitudinile scăzînd vertiginos
redresorului nostru o celulă de filtrare LC pe măsură ce creşte rangul lor în dez-
(fig. 3)? voltarea Fourier.
Din punct de vedere continuu, valoarea Pe de altă parte, condensatorul C
maximă a tensiunii debitate pe R s-ar are impedanţa (reactanţa capacitivă) ma-
reduce puţin, ţinînd cont de rezistenţa 'ximă pentru armonica fundamentală (con-
ohmică a conductorului cu care este duce mai bine frecvenţele înalte), iar
realizată bobina (putem alege un dia- inductanţa L are impedanţa minimă
metru adecvat al conductorului, pentru pentru armonica fundamentală (conduce
care rezistenţa ohmică să fie neglijabilă). mai slab frecvenţele înalte). Putem ded
Din punct de vedere alternativ însă, considera mărimile X c şi X L pentru
grupul LC se va comporta ca un divizor frecvenţa f = 100 Hz, rezultatele practice
o siguranţă fuzibilă, dimensionată în
concordanţă cu consumul maxim al
montajului în condiţii normale, aceasta
s-ar fi ars probabil după instalarea
scurtcircuitului, dar în mod cert cu
mult înainte ca transformatorul să
scoată fum! Am zis probabil după,
deoarece defecţiunea putea să nu sur-
vină brusc, ci să fi fost rezultatul unei
creşteri treptate a curentului înspre şi
peste valoarea maximă admisibilă (de
exemplu, din cauza ambalării termice
a unui tranzistor— situaţie frecventă),
în acest caz siguranţa ar fi intervenit
eficient chiar înainte de producerea
accidentului, bineînţeles cu condiţia
esenţială ca ea să fi fost corect di¬
mensionată (se ştie că, în general,
dispozitivele semiconductoare sînt su¬
pradimensionate fată de consumul
maxim al montajelor, adică ele dispun
de o rezervă de putere de disipaţie în
plus peste ceea ce li se solicită efec¬
tiv).
Fără a mai da şi alte exempie, răs¬
punsul la întrebarea noastră ni se pare
firesc: mai bine cu siguranţe fuzibile
decît fără, chiar şi atunci cînd proba¬
bilitatea ca ele să fie eficiente ni se
pare foarte scăzută. Să nu uităm că
inversat tensiunea continuă de ali¬
mentare la un consumator tranzisto¬
rizat, de exemplu ia un radioreceptor
portabil. Catastrofa nu este iminen¬
tă — s-ar putea chiar să nu se întîm-
p!e absolut nimic —, dar un accident
mai mult sau mai puţin banal este to¬
tuşi probabil (fie şi numai un conden¬
sator electrolitic depolarizat — şi tot
o să vă dea ceva bătaie de cap).
Ce putem face pentru a preîntâmpi¬
na repetarea din neatenţie sau din
necunoaştere a unui astfel de «expe¬
riment»?
Soluţia cea mai simplă (cunoscută
în lumea electroniştilor amatori sub
denumirea glumeaţă de «dispozitiv an-
tiprost») constă în intercalarea unei
diode în serie cu unul din terminalele
consumatorului care duc la sursa de
alimentare (fig. 1). Dioda trebuie să
aibă tensiunea inversă maximă mai
mare ca tensiunea de alimentare a
montajului şi curentul direct maxim
mai mare decît curentul maxim soli¬
citat de consumator. Ea se montează
în sens direct (conducţie), pe oricare
din firele de alimentare.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
de tensiune aplicat la ieşirea redresorului
El poate fi privit ca o grupare serie de
două impedanţe, Z s şi Z p , din care Z*
se află în serie cu rezistenţa de sarcină R,
iar Z p în paralel cu R (fig. 4).
Componenta alternativă a tensiunii
redresate, avînd nivelul maxim vîrf la
vîrf a, se aplică acestui divizor, împăr-
ţindu-se pe Z s şi Z p în părţi proporţio¬
nale cu valorile acestor impedanţe la
frecvenţa respectivă: a = a' + a", cu
Zp Z s . Zp + Z s ’
2
a' —— E —■- = nivelul maxim al ondula-
Z p +Z s
ţiilor la bornele lui Zp, deci la bornele
rezistenţei de sarcină R.
Prin urmare, eficienţa celulei de fil¬
trare LC este cu atît mai bună cu cît
raportul Z t /'(Zp + Z 5 ) este mai mic la
frecvenţa dată. De exemplu, dacă alegem
elementele L şi C astfel ca Z p % X c = l fi
şi Z s % X L = 9 fi, rezultă a' =
• = Tn’P entr u x c = 0 ’ 5 ^ ŞÎ X L = 49,5 O
La ce frecvenţă calculăm impedanţele
fiind mai bune decît cele reieşite din
calcul.
Pentru’ f =100 Hz, X c = 1 Q înseam-
= 9 £2 înseamnă L = —-■ .m 14 mH. Cu
2ii f
un condensator suplimentar de numai
1 600 juF şi cu o bobină de şoc de induc¬
tanţă modestă putem deci reduce nivelul
ondulaţiilor de zece ori (pe cînd un
condensator suplimentar de 4 700 fiF
ar fi asigurat doar-o reducere de două ori).
Al doilea exemplu, X c = 0,5 Q (C «
* 3 200 fiF) şiX t = 49,5 H (L » 79 mH),
ne-ar fi condus la o reducere de o sută
de ori a ondulaţiilor! — şi încă o bobină
de 79 mH nu este inaccesibilă construc¬
torului amator. Factorul limitant îl con¬
stituie rezistenţa ohmică a înfăşurării,
pe care noi am negiijat-o, dar care creşte
odată cu mărirea numărului de spire
(diametrul conductorului folosit este şi el
limitat de spaţiul existent pe carcasa
transformatorului).
Oricum, sperăm că ne-am atins obiec¬
tivul propus reamintind constructorilor
amatori această metodă simplă şi efi¬
cientă de reducere a ondulaţiilor din
tensiunea redresată.
STATIE DE TELECOE IDĂ
CV CIRCUITE INTE6MTE
ing. LIVfU FRĂŢII-A, Petroşani
Propun în cele ce urmează amato¬
rilor de telecomandă o variantă
proporţională numerică, utilizînd ex¬
clusiv circuite integrate indigene.
Schema de principiu pentru partea
de comandă şi multiplexare este dată
în figura 1 .
Porţile P x — P 2 formează un cir¬
cuit basculant astabil care gene¬
rează semnalul pilot (f = 50 Hz). Por¬
ţile P 3 -P 10 formează patru cir¬
cuite basculante monostabile a că¬
ror constantă de timp este determi¬
nată de poziţia cursorului lui M x -
M 4 , care reprezintă manşele de co¬
mandă. Porţile Pll-Pl 2 formează
un circuit basculant monosţabil care
generează semnalul de separaţie în¬
tre impulsurile celor patru canale.
Tranzistoareîe T l5 T 2 formează cir¬
cuitul modulator.
O modalitate comodă de comandă
simultană a celor patru manşe M x -
M 4 este ilustrată în figura 2. Desenul
reprezintă o schemă funcţională, co¬
tele urmîhd a se stabili în funcţie de
natura potenţiometrelor utilizate.
Mecanismul prezentat se realizează
în două exemplare, iar corelarea
celor patru potenţiometre se va face
în funcţie de modelul pe care va fi
utilizată staţia de telecomandă. A-
vînd în vedere numărul de canale
şi posibilităţile de comandă datorate
mecanismului prezentat,- staţia se
pretează foarte bine la comanda aero-
modelelor.
Asupra părţii de radiofrecvenţă
(emiţător, receptor) nu insist, întru-
cît materiale referitoare la aceasta
se găsesc în cadrul colecţiei «Teh-
nium».
Semnalul obţinut la ieşirea recep¬
torului de telecomandă este tipizat
TTL cu ajutorul tranzistoarelor T 4 ,
T 5 (figura 3 a): In figura 3 este pre¬
zentat blocul demultiplexor care ob¬
ţine la cele patru ieşiri (A, B, C, D)
semnale independente pentru fiecare
canal în parte. Prin construcţie,
demultiplexorul este asigurat foarte
bine împotriva zgomotelor ce nu
depăşesc limitele acceptate de cir¬
cuitele TTL (aproximativ 0,8 V).
Servomecanismul este de fapt un
regulator de poziţionare comandat
tăţi mai reduse ale motoraşelor fo¬
losite se mai adaugă în bucla de
reacţie dubleţi de diode, ştiind că
pentru o diodă cu siliciu tensiunea
de deschidere este de- 0,6 V, iar
pentru germaniu esţg de aproxima¬
tiv 0,15 V.
Circuitul din figura 3 b realizează
conversia impulsurilor de durată
variabilă şi de ambele polarităţi în
tensiune continuă, cu nivelul şi sem¬
nul în funcţie de poziţia manşei de
comandă.
Schema gau pune probleme deose¬
bite. Se vaigcorda atenţie decuplării
tuturor difjUitelor integrate şi uti¬
lizării de fgibluri ecranate pentru
m
Tî> - 2N1oî5
1i5[j 22Dka 3i0 ka MN4007
4*1144001
semnalele de la ieşirile demultiplexo-
rului spre circuitele de conversie.
Utilizînd piese de gabarit redus
(rezistoare de 125 mW şi condensa¬
toare cu tantal) pentru partea de
receptor plus servomotoarele, se ob¬
ţine o greutate de maximum 300 g,
fără baterii, greutate în care s-au
inclus toate circuitele de ecranare.
în tensiune (figura 3 c). Se observă
utilizarea în bucla de reacţie a am¬
plificatorului operaţional ji A 741 a
două diode cu siliciu care permit
comanda motoraşului de curent con¬
tinuu cu niveluri mid de tensiune,
chiar dacă tensiunea la care acesta
începe să se rotească este de pînă la
aproximativ 0,7 V. Pentru sensibili-
CDB495 ţ
6
TEHNIMM 7/81
Bibliografie: «Ham Rad io fifl aga-
z ine», 6/1976; Q.S.T., 11,1978.
se determină experimental plecînd (te la
valoarea de 15 pF.
Bobina L este construită pe o carcasă
o 4 mm cu miez, din 12 spire CuEm 0,35
sau din 10 spire CuEm 0,4.
în colector, tranzistorul T 2 are un
circuit oscilant acordat pe 72 MHz, for¬
mat din trimerul de 20 pF şi bobina L -, .
Această bobină (are diametrul de 6 mm;
mează circuitul oscilant pe 144 MHz
împreună cu cele două condensatoare
semivariabile cuplate la ieşirea etajului.
Serie cu L 3 este montată inductanţa S 4
pentru separarea completă a etajului.
S 4 are 5 spire din CuEm 0,35 bobinate
pe un tor de ferită.
Intrarea în etajul final se face prin
bobina L 5 ce are rolul de a bloca armo¬
Cuplajul cu antena se face prin L 6 ,
care are tot 3 spire CuAg 1. Diametrul
bobinei este 8 mm, iar lungimea 16 mm.
Reglajul emiţătorului se face în felul
următor: la bornele pentru antenă se
cuplează 2 rezistoare de 150 O/l W în
paralel (ded sarcină 75 O).
Cu un voltmetru electronic se urmă¬
reşte apoi acordul fiecărui etaj.' Alimen¬
Emiţătoarele de mica putere, dar cu un
gabarit foarte redus îşi găsesc aplicabili¬
tatea în traficul curent şi sînt cu totul
apreciate în deplasări ca staţii portabile
pentru concursuri (greutatea sursei de
alimentare este mult simţită de radio¬
amator).
Este cunoscut faptul că o antenă Yagi
bine adaptată la etajul final aduce, de cele
mai multe ori servicii mai mari decît
puterile excesive (chiar în afara autori¬
zaţiei) ale emiţătoarelor.
în acest sens recomand radioamatorilor
începători dar şi celor avansaţi un
emiţător cu putere utilă de aproximativ
1 W, modulat în frecvenţă, uşor de con¬
struit, care nu necesită piese deosebite.
Analizînd schema electrică, şe eviden¬
ţiază că primul etaj cu tranzistorul BC. 107
este un amplificator de audiofrecvenţă
care primeşte semnal de la microfon.
Din colector, printr-un condensator de
47 nF, semnalul este aplicat circuitului
de polarizare a diodei varicap BA 102.
Etajul cu tranzistorul T 2 (2N 708,
BC 171) constituie oscilatorul pilotat cu
cuarţ. Modulaţia de frecvenţă se obţine
cu dioda varicap. Cuarţul trebuie să
debiteze o frecvenţă de 72 MHz în regim
overtone.
Buna funcţionare a etajului, respectiv
intrarea în oscilaţie, depinde de valoarea
condensatorului de decuplare montat în
emitor. Pentru tranzistoare cu factorul
de amplificare mic se va monta un
condensator de 10 pF, tranzistoarele cu
factor de amplificare mare necesitînd
condensatoare de valoare mai mare
(20 pF), fiindcă necesită reacţie mai mică.
Oricum, valoarea acestui condensator
BA102
tat cu 12 V şi avînd în etajul final (2N3553)
un curent de 150 mA, s-a măsurat pe o
sarcină de 620 o tensiune de radio-
frecvenţă de 9,2 V, ceea ce înseamnă o
putere de 1,3 W. Aceasta corespunde
la un randament superior lui 70%.
Consumul total al emiţătorului este
de aproximativ 250 mA.
Trebuie avut în vedere că T 3 , T 4 şi
T 5 se vor monta cu radiatoare de căl¬
dură.
Tensiunea de polarizare a diodei vari¬
cap este fixată cu o diodă Zener PL6.
Se va folosi un microfon cu impedanta
de 200-1000 0.
fără carcasă) se construieşte din sîrmă
CuAg 1 şi conţine 8 spire.
Semnalul de la oscilator este aplicat
etajului următor pe emitor, fiind montat
cu baza la masă.
Etajul cu tranzistorul ; T 3 (2N2218)
lucrează ca dublor de frecvenţă. Circuitul
său de sarcină este acordat pe 144 MHz-
Bobina L 2 are 3 spire din CuAg 1, cu
un diametru de 6 mm (fără carcasă);
lungimea bobinajului este de 12 mm.
Următorul etaj formează un amplificator
pe 144 MHz; avînd montat tranzistorul
2N2218, 2N2369.
Bobina L ;
nicele nedorite. Această bobină are 2 spire
din aceeaşi sîrmă şi cu acelaşi diametru
ca şi L 3 .
Şocurile de radiofrecvenţă Si, S 2 şi S 3
au cîte 10 spire CuEm 0,25, bobinate
pe mici miezuri de ferită (nu se con¬
struiesc pe tor).
Emitorul lui T 5 (2N3866i 2N3553) se
cuplează direct la masă. In cazul apariţiei
autooscilaţiei în acest etaj, emitorul se
cuplează prin 2,2 O în paralel cu 220 pF.
Sarcina acestui etaj o constituie bobina L 4
construită din CuAg 1 şi conţine 3 spire
0 6 mm (fără carcasă), lungimea bobinei
fiind 6 mm.
(este identică cu L 2 ) for-
de vedere al inteligibilităţii s-a con¬
statat că din spectrul vocal de la 100 Hz
la 3 500 Hz sînt necesare numai trei
intervale, şi anume 1=300—400 Hz;
11=900—1 700 Hz; 111=2 500-3 000 Hz.
Zgomotul continuu de fond poate fi
atenuat fără a influenţa nivelul semna¬
lului util.
Plecînd de la cele trei intervale de
frecvenţă necesare menţinerii inteligi¬
bilităţii vocii umane, dr. R. Harris şi
J.F. Cleveland—WB6CZX au imaginat
un nou sistem de comunicaţii cu bandă
vocală îngustă— Narrow Bând Voice
Modulation (prescurtat NBVM), în care
lărgimea benzii ocupate de emisiune
se reduce la circa jumătate faţă de emi¬
siunile SSB.
Să revenim la montajul din figură.
Se aplică la intrare un semnal de
600 Hz şi din potenţiometrul de 47 kQ
se stabileşte un minim la ieşire. Cir¬
cuitul se cuplează între ieşirea de joa¬
să impedanţă a receptorului şi difuzor,
ajutînd recepţionarea semnalelor sla¬
be, eventual Dx, pe fondul continuu de
paraziţi, obţinînd rezultate surprinză¬
tor de bune.
în cazul recepţionării unei voci fe¬
minine se deschide comutatorul «K»,
favorizînd trecerea unui spectru de la
1 100 Hz la 1 900 Hz în locul spectrului
900—1 700 Hz. Vocile astfel recepţio¬
nate nu-şi mai menţin naturaleţea; de
aceea se poate prevedea un comutator
pentru introducerea, respectiv deco¬
nectarea circuitului.
47KH.
27011
MUNTE ANU
LA
DIFUZOR
8TL . ..
în cursul misiunilor «APOLLO», cen¬
trul de control de pe Pămînt a fost pus
de multe ori în situaţia de a realiza
legătura cu astronauţii în condiţii gre¬
le. în scopul îmbunătăţirii inteligibili¬
tăţii semnalelor radio recepţionate,
specialiştii de la N.A.S.A. au conceput
montajul prezentat în figura alăturată.
Din analiza vocii omeneşti din punctul
BC107
cheazâ Nivelul logic «1» kj: „intrarea
porţii P 3 are ca efect apariţia unui nivel
logic «O» la ieşirea acesteia şi L 2 se
aprinde.
în cazul unui semnal de intrare sub
forma unui şir de impulsuri cu frecvenţa
de repetiţie mai mare de 0,3 Hz, la fiecare
trecere prin zero va bascula cel puţin
unul dintre cele două circuite CDB 4121.
Astfel, cel puţin una din intrările porţii P 2
va avea nivel logic «O». Prin urmare, ieşi¬
rea trece în starea «1», iar L 3 se aprinde.
Pentru a nu influenţa circuitul testat,
intrarea are o impedanţă ridicată. Pentru
starea «O» la intrare, curentul consumat
de la circuitul testat este sub 60 ţiA, iar
pentru «1». de maximum 25' jj-A.
Consumul montajului (de la sursa de
+ 5 V) este în jur de 50—90 mA.
Durata impulsurilor furnizate de CBM
poate fi modificată din rezistenţa de 35 k£î
şi din condensatorul de 10 /iF.
oscilaţiile.
Funcţionare. In repaus, tranzistorul T,
este aproape blocat. Emitorul se află la un
potenţial «O» logic. Poarta P 3 furnizează
la ieşire un nivel «1» logic. Ded dioda L 2
nu luminează. Tranzistorul T 2 se află,
de asemenea, într-o stare de semideschi-
dere. Nivelul din emitorul acestuia este
interpretat ca «1» logic (de către poarta P,).
Nivelul logic «O» de la ieşirea porţii P 1
ajunge la intrarea porţii P 4 . Poarta P 4
furnizează la ieşire un nivel logic «1».
Deci dioda Lj nu luminează. Ieşirile Q
ale celor două circuite basculante mono-
stabile de tip CDB 4121 sînt în sţarea
logică «1». La ieşirea porţii P 2 rezultă Un
nivel logic «O» (dioda L 3 nu luminează).
La apariţia unui nivel logic «O» la
intrare, tranzistorul T x se blochează şi T 2
se saturează. Ca urmare, la intrarea porţii
Pi apare un nivel logic «O». La ieşirea
acesteia apare un nivel logic «1», care
CDB4121
CDB4121
iiiiilill lai
Acest generator are o utilitate deo¬
sebită în depanarea radioreceptoare¬
lor MF şi chiar a canalelor de sunet ale
televizoarelor. Prin tatonarea conden¬
satorului adiţional de 47 pF din oscila¬
tor se pot genera semnale pentru nor¬
mele UUS, OIRT şi CC!R şi pentru
benzile 1 şi 2 de televiziune, bineînţeles
numai-sunetul.
Tranzistorul T 2 este un oscilator
Hartley, în al cărui circuit oscilant se
află dioda varicap BB 139. Din poten-
sarcina, în colector. Sarcina poate fi
o antenă fir cu lungimea sub 1 m sau
chiar intrarea radioreceptorului de¬
panat.
în caz că semnalul este prea puter¬
nic (distorsiuni AF în receptor), se
poate Inseria o rezistenţă de atenuare
cu antena. Bobina oscilatorului are
N1COLAE IMITĂ, Bucureşti
ţiometrul de 100 k£J se reglează ten¬
siunea de polarizare inversă a diodei,
respectiv capacitatea acesteia, care
impune frecvenţa de lucru. Tot în
cursorul potenţiometrului este injec¬
tată şi o oscilaţie AF provenită de la
oscilatorul cu reţea de defazare filtru
trece-sus, construit cu tranzistorul
BC 107.
Ultimul tranziştor este un amplifica¬
tor RF cuplat capacitiv cu oscilatorul
modulat în bază şi tot capacitiv cu
situarea în mijlocul benzii UUS, po-
tenţiometrui aflîndu-se într^o poziţie
mediană. Dacă nu este posibil, se în¬
cearcă «răsfirarea» celor patru spire
ale bobinei, preferabil cele dintre emi-
tor şi masă. Apoi,cu^potenţiometrul la
cîte unul din capete, se ajustează
Lrfeka fhîka llOnF Ffeo Lfelfe
-r 1 V ŢlOnF lOhF-T^Li T
j25kn -slnF
4 spire, cu priză la jumătate şi se
recomandă carcasele folosite la recep¬
toarele UUS din comerţ. Şocul de RF
are 25 de spire bobinate pe un miez
de ferită de 3 mm, de dorit fiind ca bo-
binâjul să se facă vrac.
La reglaj, cursoarele semireglabile-
lor vor fi date către capetele «reci».
Din trimerul de 5—15 pF se caută
ikn Mlkq H
E>F Pjfl BF
. 2fâTlH 215
semireglabilele pentru capetele de ban¬
dă UUS. Reglajele se fac cu ajutorul
unui radioreceptor comercial. Sursa
de alimentare trebuie stabilizată. în
locul generatorului AF, pe cursorul
potenţiometrului poate fi introdus şi
un semnal provenit de la un microfon
printr-un condensator de decuplaj.
I
RADIORECIPTt
Radioreceptorul - este de tip superhe-
terodină şi lucrează în gama undelor
medii (525 -1 600 kHz).
Tranzistorul T r îndeplineşte rolul de
oscilator local şi acela de «amestec» al
semnalului postului recepţionat, cules de
înfăşurarea L 2 , cu semnalul produs de
oscilatorul local.
Transformatoarele de frecvenţă inter¬
mediară sînt montate în schemă pentru
a mări sensibilitatea şi selectivitatea ra¬
dioreceptorului; ele sînt de tipul celor
folosite la aparatele de radio «Mamaia»,
«Albatros» etc.
Condensatorul variabil este de orice
tip, cu capacitatea de ,2 x 500 pF, iar
bara de ferită pe care se înfăşoară Lj
şi L 2 este de la aparatele «Zefir».
Radioreceptorul mai posedă şi o re¬
glare automată a amplificării (RAA) cu
ajutorul filtrului compus din R 7 şi C 9 .
Transformatoarele de frecvenţă inter¬
mediară se reglează în felul următor:
se roteşte axul condensatorului variabil
astfel încît să se recepţioneze un post
care emite pe 540 kHz; se rotesc miezu¬
rile F.L pînă cînd se obţine un semnal
GABRiEL POPESCU,
Cîmpulung
cît mai puternic; acelaşi lucm se efec¬
tuează şi în cazul frecvenţei de 1 600 kHz.
Amplificatorul radioreceptorului este
montat într-o schemă clasică, puterea lui
fiind de maximum 1W cu 1% distor¬
siuni. Volumul se reglează din poten-
ţiometrul R 8 ,
Difuzorul este de 4 fi/3 W. Montajul
se alimentează la 9 V, din baterii sau de
la un alimentator stabilizat.
Ri = 33 kfi; R, = 4,7 kfi; R 3 = l kfi; R 4 =100kfi; R 5 = 4,7kfi; R 6 = 10kfi; R 7 =
22 kfi; R 8 = P=10kfi; R 9 = 47 kfi; R 10 = 27 fi; R 11 = 3,9kfi; R 12 = 8,2kfi; R l3 =
10fi; R 14 = 150fi: R 15 = 18kfi; R 16 = 120fi; R,- = 390fi; Ci = 5pF; C 2 = 390 pF;
C 3 = 15 nF; C 4 = 1 nF; C s = 15nF; C 6 =10pF; C 7 = lnF; C 8 =15nF; C 9 = 5^F/
10V; C 10 = l nF; C n = l nF; C 12 = 25^F; C 13 = 8 /zF; C 14 = 560pF; C 15 = 22nF;
C 16 = 470 fiF; CTi = 5 — 30 pF; CT 2 = 33pF; Th. (termistor) = 130 fi; T 1 = BF215.
BF 214; T 2 = BF 215, BF214; T 3 = EFT 323, EFT5;3; T 4 = EFT 323, EFT 353:
T 5 = AC 180; T 6 =AC 181; D X = EFD 103, EFD 110; D 2 = EFD 106.
IMIH F BOBINMOR
Lj. —50 de spire CuEm 0 0,3 mm; L 2 —5 spire CuEm 0 0,3 mm. L 2 se bobinează peste Lj,
pe un baston de ferită.
L 3 —130 de spire CuEm 0 0,1 mm.
L 4 —3 + 5 spire CuEm 0 0,1 mm.
L 3 se bobinează peste L 4 , ambele pe o carcasă folosită la aparatele de radio «Select»;
JgfiqRB
VEI fIGATSP
Montajul alăturat reprezintă un tester
cu indicaţie acustică, frecvenţa semnalului
generat fiind dependentă de valoarea
tensiunii aplicate la intrare.
Analizînd schema, se observă că tran¬
zistorul T 2 este în montaj de oscilator,
cu reacţie pozitivă între colector şi bază
prin transformatorul de ieşire Tr 3 . Tran¬
zistorul Tj este într-o schemă de rezis¬
tenţă variabilă. Starea lui T t influen¬
ţează parametrii lui T 2 şi implicit frec¬
venţa generată. Tranzist oarele folosite
sînt cu germaniu (EFT 323 sau AC 180).
Transformatorul de ieşire este de la un
radioreceptor cu tranzistoare («Alba-
acorda oscilatorul, cu o valoare adecvată
pentru C + , astfel încît frecvenţa generată
să fie plăcută, dar distinctă (aproximativ
între 800 Hz şi 1 700 Hz).
JM. GALAMBOS,
Reghin
tros», «Mamaia» etc.). Alimentarea poate
fi asigurată de la baterii, consumul la 9 V
fiind de aproximativ 7—9 mA.
Bornele de intrare A —B—C se folo¬
sesc astfel: bornele A—B pentm verifi¬
carea continuităţii unui circuit şi la tes¬
tarea rezistenţelor a căror valoare nu J
este mai mare de 10 kfi. între bornele
B—C se pot introduce tensiuni continue
sau alternative. La «măsurarea» tensiu¬
nilor mai mari se va folosi un divizor
adecvat. Potenţiometrul Pj reglează sen¬
sibilitatea montajului, iar condensatorul
C + (3nF) influenţează frecvenţa generală.
Cu bornele - A —B în scurtcircuit se va
SEMAFOR
Ing. COSTACHE FLOREA,
Bucureşti
'IF Amuzament"electronic realizat cu
1 componente moderne, montajul ală-
j turat poate constitui, totodată, un pre¬
ţios material didactic pentru grădiniţe
şi şcoli.
<S Schema semaforului se compune din
K1 J trei blocuri distincte: A— grupul de
Y alimentare, B— circuitul astabil care
furnizează semnalul de tact şi C —
blocul de comandă.
Astabilul generează tactul pentru
T primul bistabii J-K; ieşirea Q ; a aces¬
tuia din urmă se schimbă la fiecare
impuls de tact, generînd astfel sem-
_i naiul de tact pentru al doilea bistabii.
în funcţie de stările celor două bista-
wm bile se vor aprinde cele trei becuri ale
TEHNIUM 7/81
SONDA PMRU
mommmo
mm
ing. A. NtCOLAE
tranzistoarele T s — T 7 . Al doilea cir¬
cuit basculant bistabil foloseşte tran-
zistoareîe Tg—Tn- Semnalul de ie¬
şire se culege printr-un repetor (T 12 ).
Circuitul de bază din primul bi¬
stabil este alcătuit din tranzistoarele
T 2 -T 3 , diodele Zener D x —D 2 şi
rezistenţele aferente. Cuplajul dintre
cele două tranzistoare se realizează
prin diode Zener, pentru a evita
intrarea acestora în saturaţie. Cînd
tranzistorul T ? este blocat, T 3 con¬
duce. Dacă bazele tranzistoarelor Tj
şi T 4 sînt la potenţialul mesei, emi-
toarele sînt la tensiuni egale cu
— V B£ , respectiv + V B£ . Un impuls
pozitiv aplicat în bazele tranzistoa¬
relor este blocat de T 4 şi transmis
de TV Impulsul ajunge în baza
tranzistorului T 2 , făcîndu-l să con¬
ducă. Astfel se schimbă starea bi-
stabilului. Impulsul de intrare este
transmis în baza lui T 2 prin dioda D 2 .
Deci potenţialul intrării ajunge la
ieşire cu o mică întîrziere. Separarea
între cele două etaje di vizoare se
realizează printr-un amplificator di¬
ferenţial. Al doilea bistabil «funcţio¬
nează identic cu primul. |
Dacă semnalul de ieşire este insu¬
ficient pentru a activa frecvenţmetrul.
se intercalează un etaj amplificator
similar celui realizat'cu trahzistoa-
rele T 5 —T 7 .
Pe afişajul frecventeletrului se va
putea citi o frecvenţă de patru ori mai
mică decît cea de la intrarea adapto¬
rului. Deci, pentru a afla valoarea rea¬
lă a frecvenţei, cifra indicată se în¬
mulţeşte cu 4. Acest lucru este destul
de incomod, dar nu dificil.
Totuşi, pentru a avea o citire di¬
rectă, se poate modifica baza de timp
a frecvenţmetrul ui. Astfel, între osci¬
latorul cu cuarţ care furnizează baza
de timp a frecvenţmetrului şi primul
divizor se introduce o celulă divi-
zoare prin 4, care se poate realiza
cu o capsulă integrată de tip CDB 474
sau CDB 473. Ca urmare, timpul cît
poarta frecvenţmetrului stă deschisă
se măreşte de patru ori. Pe afişaj vor
apărea cifrele corespunzătoare frec¬
venţei măsurate.
Cuplată cu un frecvenţmetru nu¬
meric care măsoară numai pînă la
40 MHz, sonda descrisă alăturat per¬
mite extinderea domeniului pînă la
150 MHz.
Adaptorul este de fapt un numă-
rător-divizor prin 4. Pentru o func¬
ţionare corectă sînt necesare tran¬
zistoare cu frecventa limită f T în jur
de 1 000 MHz (ZT 245, BFT 95,
BFY 90 sau BF 183, sortaţe).
Schema este formată' din două
bistabile divizoare prin doi, plus
două amplificatoare separatoare.
Primul bistabil conţine tranzis¬
toarele Tj— T 4 . Urmează un etaj
amplificator-separator realizat cu
MiuniTHirn
M. ALECU
Constructorii amatori sînt deseori puşi, lizării în schemă a tranzistorului cu efect
în situaţia de a măsura tensiunea conţi- de cîmp (FET) de tip BF 245 sau echi-
nuă între diferite puncte ale montajelor valent. Curentul absorbit de poarta (grila)
cu tranzistoare şi cîteodată au surpriza sa este extrem de mic — practic negli-
de a constata că «simplă» măsurare afec- jabil —, astfel încît se poate plasa la
rezistenţelor din divizor sînt precise (cu dată echidistant de la 0 la 25, cu subdi-
toleranţa de cel mult 1%), capul de viziuni. La nevoie se poate folosi şi
scală se păstrează pe toate cele trei unul cu scala gradată liniar de la 0 la 30,
domenii, cu factorul de multiplicare co- fie efectuînd etalonarea cu cap de scală
respunzător. la diviziunea 25, fie recalculînd divizorul
Instrumentul indicator (microamper- pentru domeniile 0-0,3 V, 0-3 Y, 0-
metru de cca 50 fiA) va avea scala gra- 30 V.
tează drastic funcţionarea acestora. Ex¬
plicaţia este următoarea: rezistenţa in¬
ternă relativ scăzută a instrumentului
(kiloohmi. sau zed de kiloohmi) şun-
tează circuitul măsurat sau, altfel spus,
ea absoarbe un curent apreciabil, modi-
ficînd diferenţa de potenţial existentă
iniţial între punctele respective. Acesta
este motivul pentru care, mai devreme
sau mai tîrziu, amatorii îşi îndreaptă
privirile înspre voltmetrele electronice,
care au rezistenţe interne de ordinul
sutelor de kiloohmi, al megaohmilor sau
chiar al zecilor de megaohmi — cum este
cazul schemei alăturate (cca 30 MQ pe
toate gamele).
Performanţa aceasta deosebită a mili-
voltmetrului prezentat se datorează uti-
intrare un divizor de tensiune cu valori
foarte mari de rezistenţă (în total 30 MQ).
în funcţie de poziţia comutatorului K,
aparatul măsoară tensiunile continue apli¬
cate la intrare în domeniile 0—0,25 V,
0—2,5 V, respectiv 0 — 25 V.
Alimentarea se poate face de la baterii
sau de la orice sursă de 9 V bine filtrată,
montajul fiind prevăzut cu o celulă
proprie de stabilizare. Tranzistoarele
BC 107 (BC 108, BC 109) vor fi sortate,
căutîndu-se exemplare cu factorii beta
cît mai apropiaţi.
Din potenţiometrul de 2,2 kQ se face
reglajul de zero (cu bornele de. intrare
libere), iar din potenţiometrul de 5 kQ se
reglează capul de scală (cu o tensiune
etalon aplicată la intrare). Dacă valorile
BC1Q7 EC10/U-.
REGlAiCAP,, (jf4-
.♦■Y- t - ş-ţi
1 .7 9V
470-a I TFL5VEZ
T "Hs.gv)
J+ 5 . 5 V
> riQ/2W .
rr~MR&GLA3
Ţ ZERO
* i*4\j
0,1 rh
ssup p&ka.
NDICATOR
NIVEL
Sîntem obişnuiţi să măsurăm ten¬
siunile cu instrumente indicatoare sau
mai recent cu afişarea directă a valorii
prin cifre.
Totuşi există cazuri cînd putem con¬
strui aparate ce ne pot da informaţii
despre valoarea tensiunii unei surse.
Schema alăturată, construită cu un
circuit integrat 741, două tranzis¬
toare şi două diode electrolumines-
cente (LED), reprezintă un voltmetru
apt a verifica tensiuni cuprinse între
9 şi 15 V, adică cele mai frecvente
valori de alimentare a aparaturii tran¬
zistorizate.
După realizare, montajul se etalo-
nează în felul următor: se aplică ten¬
siuni cunoscute şi se reglează poten-
. ţiometrul pînă ce diodele nu luminează
şi se trec aceste valori pe scala din
jurul potenţiometrului. Ulterior, cînd
se fac măsurători, iluminarea uneia
sau alteia din diode arată că tensiunea
este mai mare sau mai mică decît
valoarea trecută pe scala potenţio¬
metrului. —
BC178
IKn- /C
TEHNIUM 7/81
CDB4121
CÎ-2
mum
°r
^pilot
2,2ka. 2,2ka
Irig. i. MIHĂESCU
Ing. M. ANDRIAIM
Pentru reglarea decodoarelor sau a
radioreceptoarelor stereo este necesară
o sursă de semnal multiplex. în compu¬
nerea unui asemenea semnal intră: sem¬
nalul pilot, semnalul dreapta (D), sem¬
nalul stingă (S) şi semnalele S + D şi
PILOT
Aparatul descris în continuare furni¬
zează toate aceste componente. El con¬
ţine următoarele blocuri: generatorul
de joasă frecvenţă, generatorul pilot,
etajele furnizoare de semnale S, D şi — D,
etajul sumator şi sursa de alimentare.
Generatorul de joasă frecvenţă este
realizat cu un tranzistor de tip BC 107
(Ti). El este un oscilator sinusoidal cu
defazaj R C. Reţeaua de defazaj este
formată din patru celule RC. Frecvenţa
de oscilaţie este în jur de 2 kHz. Pentru
a obţine altă frecvenţă, se modifică va¬
loarea condensatoarelor de 10 nF şi a
rezistenţelor de 10 kfl Din potenţio-
metrul P x se dozează semnalul transmis
celorlalte etaje.
Generatorul pilot. Se pleacă de la o
frecvenţă de 3,8 MHz. Oscilatorul este
realizat cu un tranzistor de tip BC 107.
Semnalul se aplică unui divizor decadic,
prin intermediul unui circuit RC. De la
ieşirea Qd (380 kHz), semnalul ajunge la
intrarea B a capsulei CI-3. în urma unei
divizări prin 5 se obţine o frecvenţă de
76 kHz ce se transmite unui divizor prin
2 (CI-4): Ieşirile Q şi Q sînt legate în
bazele tranzistoarelor T 3 şi T 4 . Semnalul
ce vine în baza tranzistorului X 3 se
aplică şi la intrarea unui circuit basculant
mdnostabil (CBM) de tipul CDB 4121.
Din potenţiometrul P 2 se compensează
defazajul dintre semnalul de 38 kHz şi
pilot (19 kHz). De la ieşirea Q a CBM
se ajunge la intrarea A a circuitului bas¬
culant bistabil din capsula CI : 3. Ieşirea Q 4
se leagă la intrarea unui circuit selectiv
format din tranzistorul T 5 şi bobina L.
Semnalul pilot obţinut are o formă
sinusoidală. Bobina conţine un număr
de. 120 de spire bobinate pe un miez
oală cu inductanţă specifică A L = 400 nH/
la 10 ms. Dacă forma de undă prezintă
o limitare se micşorează valoarea con¬
densatorului, Ci- In absenţa oscilaţiei,
se controlează calitatea condensatoare¬
lor C 2 — C 5 sau se schimbă tranzistorul T x
cu unul cu factor de amplificare mai bun
(eventual se ia alt tip de tranzistor).
3) Se alimentează generatorul pilot.
Baza de timp a osciloscopului se fixează
la 0,2 ţis. Se vizualizează semnalul în
punctul E. Amplitudinea trebuie să fie
mai mare de 1,2 Vvv. în caz contrar se
micşorează valoarea condensatorului C 7 .
Tot în punctul E se conectează şi frec-
venţmetrul. Din Q- se reglează frecvenţa
pe 3,8 MHz.
Osciloscopul şi frecvenţmetrul se trec
în punctul F. (Circuitele sînt alimentate
cu +5,1 V.) Baza de timp a oscilo¬
scopului se reglează la 1 jus. Pe osciloscop
se vizualizează un semnal dreptunghiu¬
lar, iar frecvenţmetrul trebuie să arate
380 kHz Aceeaşi operaţie se repetă şi în
punctele G şi H. Baza de timp a oscilo¬
scopului va fi de 10 ps. în toate cazurile
amplitudinea semnalului este de aproxi¬
mativ 3,5 V vîrf la' vîrf. La picioruşul 6
al capsulei CI-2 se vizualizează un tren
de impulsuri cu frecvenţa de repetiţie
de 38 kHz Lăţimea acestora se poate
modifica din potenţiometrul P 2 . Impul¬
surile ajung la intrarea A a circuitului
integrat CI-3. Ieşirea furnizează
un semnal dreptunghiular cu frecvenţa
de 19 kHz ce se aplică în baza tranzis¬
torului T 5 . Circuitul acordat din colec¬
torul acestuia elimină armonicele. La
ieşirea «pilot» se poate vizualiza un
semnal sinusoidal. Bobinajul introduce
un decalaj de fază. Standardul (pentru
semnalul stereo) specifică trecerea simul¬
tană prin zero, în direcţia pozitivă, a celor
două semnale (38 kHz: şi 19 kHz). Re¬
glajul se efectuează din potenţiometrul P 2 .
naiul poate proveni de la oscilatorul
local sau de la o sursă exterioară.
Sumatorul. Semnalele S, D şi —D se
conectează la intrarea a două pream-
plificatoare prin intermediul celor două
secţiuni ale comutatorului K 3 . La ieşi¬
rile acestora sînt conectate cîte un comu¬
tator electronic cu diode comandate de
semnale venite de la generatorul pilot
Semnalul sumă rezultat în baza tranzis¬
torului T 12 este amplificat în etajul
format de tranzistoarele T 12 , T 13 şi T 14 .
La ieşire se introduce şi semnalul pilot
de 19 kHz Tipul de semnal se alege prin
intermediul comutatorului K 3 .
Alimentatorul furnizează o tensiune de
cca +15 V şi una de +4,7 V. După redre¬
sare, tensiunea este filtrată prin interme¬
diul unui etaj multiplicator de capacitate
realizat cu un tranzistor de tip BD 235
(sau 2N3055). La ieşirea acestuia se
conectează un stabilizator cu diodă Zener
de 5,1 V.
PUNERE ÎN FUNCŢIUNE.
REGLAJE
Aparatele necesare în acest scop sînt:
un osciloscop, un AVO-metru şi un
frecvenţmetru numeric.
1) Cu ajutorul AVO-metrului se mă¬
soară tensiunea în punctul A. Valoarea
indicată trebuie să se situeze în inter¬
valul 17 —19 V. Nu se conectează alimen¬
tarea la etajele generatorului în punctul
B se măsoară o tensiune cu cel puţin 2 V
mai mică decît în A, dar nu mai mică
de +14 V. în caz contrar, se modifică
valorile rezistenţelor R 3 şi R 4 . Tensiunea
din punctul C trebuie să fie egală cu
+ 5,1 V.
2) Se alimentează oscilatorul de joasă
frecvenţă. în punctul D trebuie să se
vizualizeze un semnal sinusoidal cu am¬
plitudinea reglabilă din potenţiometrul P t
Baza de timp a osciloscopului se fixează
Se foloseşte un osciloscop cu două spo¬
turi Intrarea Yj se conectează în punc¬
tul H, iar Y 2 la ieşirea «pilot». Oscilo¬
scopul se sincronizează pe semnalul de
la intrarea Y t . Se reglează P 2 pînă cînd
se realizează condiţia de mai sus.
în punctele J şi K se vizualizează două
semnale opuse ca fază, dar cu aceeaşi
frecvenţă (38 kHz) şi aceeaşi amplitudine
(cca 15 Vvv).
4) Pentru realizarea unui reglaj final
se alimentează şi etajul sumator. Oscilo¬
scopul se cuplează la borna de ieşire.
Potenţiometrul P 4 se reglează pe poziţia
corespunzătoare semnalului maxim la
ieşire. Comutatorul K 3 se trece pe poziţia
«pilot», iar K 4 pe poziţia L Din poten¬
ţiometrul P 6 se obţine un minim al
semnalului de 38 kHz. Se reglează P 3
pînă în momentul apariţiei pilotului la
ieşire. Se roteşte miezul bobind în vede¬
rea obţinerii unui maxim, după care se
trece comutatorul K 4 pe poziţia I.
5) Comutatorul se trece pe poziţia I,
iar K 2 în poziţia IL .Comutatorul K 3
se plasează în poziţia S -D. Se reglează Pi
în vederea obţinerii (la ieşire) a unui
semnal sinusoidal cu amplitudinea maxi¬
mă, dar fără distorsiuni. Se notează
valoarea amplitudinii vîrf la vîrf. Se
trece comutatorul K t în poziţia II şi K 2
în poziţia I (K 3 rămîne pe poziţia S-D).
Se reglează P 5 pînă cînd se obţine o
amplitudine egală cu cea notată anterior.
După această operaţie se trece K 2 pe
poziţia II şi se. reglează succesiv Pi şi
P 3 pînă cînd pilotul are o amplitudine
cu 10% mai mare decît cea a semnalului
de joasă frecvenţă. Cu aceasta reglajul
este terminat.
Pe panou se scoate axul potenţiome-
trului P 4 , din care se dozează semnalul
multiplex necesar testării şi reglării de¬
codoarelor şi aparatelor stereo.
Etajul amplificator al semnalului S are
în componenţa sa două tranzistoare
(T 6 şi T 7 ). Semnalul este preluat de la
oscilatorul sinusoidal de 2 kHz sau de la
o sursă exterioară, după cum comuta¬
torul Kj se fixează pe poziţia I sau II.
Etajul amplificator al semnalelor D
şi —D conţine trd tranzistoare. Din emi-
torul tranzistorului T 9 se culege un
semnal în antifază cu cel din colectorul
tranzistorului T 10 . Ca şi mai sus, sem-
. TEHNIUM 7/81
Executată împreună cu două dubii
canoniere, în urma unei comenzi a
Munteniei în Austria, şaica prezentată
a sosit în ţară în a doua jumătate a
anului 1845, fiind luată în primire de
locotenentul Petrescu (viitorul coman¬
dant al fiotei române de după Unire),
la punctul Vîrciorova.
Spre deosebire de majoritatea nave-~~
lor muntene sau moldovene, aceasta
constituie un caz fericit, planurile ori¬
ginale de construcţie, documentaţia
aferentă achiziţionării şi dotării, pre¬
cum şi corespondenţa păstrîndu-se
pînă în zilele noastre la Arhivele sta¬
tului din laşi, unde au fost transmise
pentru construcţia în Moldova a unor
nave similare.
Şaica era armată cu 4 falconete de
bronz de 120 mm, executate în Italia
la firma «Carlo Picolomini» — ce aveau
inscripţionate numele firmei, stema
Tării Româneşti şi anul fabricaţiei —
1845.
Propulsia era asigurată de 9 perechi
de rame şi velele celor două catarge,
Dimensiunile principale: lungimea
— 17,2 m; lăţimea — 3,6 m; pescajul —
0,4 m; echipaj — 27 de marinari.
Recomandăm construcţia acestei
machete numai avansaţilor, deoarece
prezintă un grad de dificultate
ridicat. Corpul se execută pe schelet
din lemn acoperit cu furnir de nuc.
Bineînţeles trebuie executate toate
nervurile, întăriturile şi coastele ce se
văd în desen. Vederea de deasupra
cuprinde babordul fără montarea gră¬
tarelor şi a scîndurilor punţii.
Pavilionul era tricolor pe orizontală,
cu vulturul Basarabilor şi stele albe ce
reprezintă judeţele ţării. Corpul este
negru — opera vie, lemn natur —
opera moartă. Pereţii interiori ai cocăi
erau smoliţi.
Velele se execută din şifon, conform
desenelor.
>graf GEORGET A BGRAî^DĂ
miniu de 2 mm cu suprafaţa de 40 — 5f) cm 2 .
Transformatorul de alimentare Tar. are
suprafaţa miezului de 15 cm 2 . înfăşurarea
primară are 735 de spire CuEm 0 0,6 mm,
cea secundară 82 de spire CuEm o 1,8 mm.
Pentru reglarea redresorului se conec¬
tează la borne o rezistenţă de 2 —13 Q
în serie cu un ampermetru magheto-
alese încît căderea de tensiune la bornele
becului să fie mult mai mare decît cea
de pe rezistenţa R 1} iar curentul l prin
ele să fie mult mai mare decît curentul
de bază I B .
Prin circuitul de colector va trece
curentul I c = J3„Ib Factorul de amplifi¬
care p o nu depinde practic de tensiunea
colector-emitor, astfel că curentul I c va
fi şi el constant. R 2 este o rezistenţă de
stabilizare termică.
3. Realizare practică. S-au folosit două
tranzistoare moderne cu siliciu de tip
2N3055, legate în paralel (fig 2) şi montate
pe cutia aparatului, care trebuie să fie
din tablă de aluminiu, avînd şi rolul de
radiator. Dimensiunile cutiei sînt: 280 x
140 x 110 mm tablă'aluminiu 2 mm gro¬
sime, avînd capacul perforat. Prin ur¬
mare, borna minus este comună cu masa.
Rezistenţa R x se realizează din sîrmă de
crom-nichel de la reşourile de 220 V/
600 W, bobinată pe un suport din sticlo-
textolit avînd două coliere Q şi C 2 care
se pot deplasa pe aceasta. Rezistenţa R 2
de curent, preţul fiind mult scăzut prin
eliminarea ampermetrului şi reostatului
de reglare, piese voluminoase şi scumpe
care echipează redresoarele clasice.
2. Principiul de funcţionare. Bateria de
încărcat este conectată în circuitul de
colector al unui tranzistor în montaj EC
(fig 1), Curentul de bază este stabilit la o
valoare constantă, baza aflîndu-se pola¬
rizată cu o tensiune constantă V fl de la
bornele rezistenţei Rj. Căderea de ten¬
siune pe această rezistenţă este constantă,
fiind asigurată de curentul I care trece
prin becul B în serie cu rezistenţa.
Acest curent se menţine practic constant,
indiferent de valoarea tensiunii de ali¬
mentare (din reţea), între anumite limite,
deoarece becul este cu rezistenţă neli¬
niară Becul B şi rezistenţa Ri sînt astfel
1. Prezentare. Redresorul se poate uti¬
liza pentru încărcarea bateriiloir auto de
12 V, 70 Ah şi 40 Ah. El asigură prin
baterie un curent constant pe toată
durata încărcării, egal cu a zecea parte din
capacitatea bateriei conform prescrip¬
ţiilor. Curentul de 7 A, respectiv 4 A, este
menţinut constant, indiferent de sarcina
conectată la' bornele redresorului. Prin
urmare se pot încărca şi baterii de 6V
şi chiar la scurtcircuit curentul debitat
se menţine constant De asemenea, va¬
loarea acestui curent nu depinde sensibil
de valoarea tensiunii din reţea . La-o
variaţie a acesteia între 180 şi 240 V,
curentul de încărcare se modifică doar
cu cîteva procente. Aceste performanţe
au fost realizate pe cale electronică re¬
dresorul fiind în fond un stabilizator
se obţine prin bobinarea pe un creion
a 14 cm sîrmă de crom-nichel cu dia¬
metrul de 1,2 mm Diodele D 1 j2 , 3,4 pot fi
de orice tip de minimum 7A/50V, fiind
montate pe radiatoare din tablă de alu-
electric. Se deplasează pe rind, colie¬
rele Ci şi C 2 pe rezistenţa Ri pînă cînd
ampermetrul indică 7 A, respectiv 4 A,
conform poziţiei comutatorului K v
Apoi redresorul poate fi utilizat.
«0», cele două circuite nu primesc
tensiune de alimentare şi deci contac¬
tele releului rămîn deschise (becurile
nu se aprind). Cînd comutatorul este
pus pe poziţia stînga sau dreapta, cir¬
cuitul respectiv primeşte tensiune şi
începe să oscileze, închizînd şi des-
chizînd contactul releului cu o frec¬
venţă care poate fi modificată cu_ aju¬
torul cpndensatorului C< (CV). în a-
cest ritm se stinge şi se aprinde becul
din circuitul respectiv, punînd astfel
în evidenţă schimbarea direcţiei de
mers.
Pentru cei ca're vor să simplifice
schema, se elimină circuitul dintre
punctele AB, înlocuindu-se cu o ba¬
terie de lanternă plată de_4,5 V, cu mi¬
nusul în A şi plusul în B. Întrucît-mon-
tajul nu consumă mai mult de 30, mA,
o baterie poate asigura funcţionarea,
montajului mai mult de o lună.
Acest montaj l-am executat practic
şi funcţionează şi acum cu rezultate
excelente, fără a necesita reajustări
sau reglaje.
Schema de faţă a fost concepută
special pentru «Mobra» S 50, avînd în
vedere faptul că motoreta are patru
circuite de alimentare cu tensiune al¬
ternativă, iar montajul poate fi inclus
pe două dintre aceste circuite, fără ca
instalaţia existentă să sufere vreo
modificare. Astfel: becurile L, şi L 2
(6V—5 W) se alimentează de la firul
roz care iese din magnetou (în schemă
punctul F), iar circuitul trece prin con¬
tactul «normal deschis» al releului.
Un alt circuit, şi anume cel al luminii
de poziţie (B ), alimentează cu ten¬
siune continua (redresată de dioda D
şi filtrată de condensatorul C), prin
comutatorul K, unul din cele două
montaje, după cum comutatorul este
acţionat stînga sau dreapta.
Montajul electronic propriu-zis este
format din două circuite basculante
astabile construite identic, echipate
fiecare cu cîte două tranzistoare care
pot fi AC 180 K sau chiar EFT 321,
322... Releele folosite funcţionează la
o tensiune de 4,5—6 V şi au fiecare
cîte un contact normal deschis. Mon¬
tajul funcţionează astfel: în momentul
cînd comutatorul K este în poziţia
«OHM
TfRIOR
Una din funcţiile principale ale de-
signului contemporan este obţinerea
unor structuri cu rezistenţe sporite
folosind un minimum de materiale şi
o reStrîngere apreciabilă a operaţiilor
ce necesită manoperă de calitate su¬
perioară.
în virtutea acestui principiu, se im¬
pune o reproiectare severă a anumi¬
tor piese de mobilier paralel cu reeva¬
luarea conceptului de formă.
□esignar E. VARGHEŞ
Prea des se reproiectează piese
doar de dragul «noului cu orice preţ»
(uneori cu diminuarea funcţionalită¬
ţii), alteori economia drastică de ma¬
teriale dă pieselor reproiectate un as¬
pect sărăcăcios.
Sarcina designerului nu este ale¬
gerea unui compromis facil, ci apli¬
carea fermă a trinomului conceptual:
FUNCŢIE-FORMĂ-ECONOMIE.
Am ales pentru a ilustra aplicarea
acestui principiu un exemplu de re¬
proiectare a unui fotoliu, care în noua
formă poate fi folosit atît ca fotoliu
de interior, cît şi ca scaun de terasă
(şezlong).
Privind desenul 1, observăm că în¬
treg scheletul de rezistenţă al fotoliu¬
lui este compus din 6 scînduri de
brad, 3 bare lungi din lemn de esenţă
tare şi un număr de bare mai mici.
Fundul şi spătarul sînt îmbinate con¬
form schiţei, capetele barelor mici, în¬
cleiate cu aracet gros de tîmplărie, se
introduc în găurile practicate de-a
lungul canturilor interioare ale scîn-
durilor ce compun cele două piese,
grosimea acestor scînduri fiind cel
puţin 25 mm. Diametrele barelor, ca
şi ale găurilor practicate sînt aceleaşi
(aproximativ 18 mm).
Se va acorda o atenţie sporită la
efectuarea găuririi materialului, ea efec
tuîndu-se în două etape cu două bur¬
ghie: primul cu i> = 6 mm şi după
aceasta cel cu diametrul final (18 mm).
Lăţimea scîndurilor, ca şi lungimea
barelor mici nu sînt critice. Se preferă
maşina de găurit verticală «Faur» pre¬
văzută cu un opritor, pentru ca adîn-
cimile găurilor să fie aceleaşi. Fundul
şi spătarul, odată montate, se vor usca
timp de 24 de ore pe o suprafaţă plană
(podea).
Cele trei bare din lemn de corn, car¬
pen sau mesteacăn se vor comanda
unui atelier de strungărie în lemn. Ba¬
rele mici pot fi confecţionate uşor în
casă dacă dispunem de o trusă «Faur»,
eu care se pot strunji piese de lemn
cu lungimea maximă de 35 cm, şi de
materialul necesar uşor de recuperat
din deşeurile oricărpi atelier de tîm¬
plărie, dealtfel, ca şi restul materiale¬
lor. Celălalt reper al fotoliului nostru
se va confecţiona tot din scîndură de
brad cu grosimea de minimum 25 mm,
se practică cu coarba găuri cu fa —
= 40 mm în care se vor introduce ca¬
petele barelor după încleiere. Execu¬
ţia îngrijită a acestor găuri e garantată
doar de perfecta ascuţire a scuiei
tăietoare.
O operaţie pe care o recomand să
fie făcută în atelierul de tîmplărie este
geiuirea mecanică a scîndurilor, costul
acestei lucrări fiind neglijabil.
Prinderea pieselor se face cu holz-
şuruburi mari (L = 50 mm) cu cape¬
tele îngropate în material. Finisajul se
face şlefuind cu glaspapir canturile
exterioare ale fundului şi spătarului
pînă la formă semirotundă. De ase¬
menea se rotunjesc întîi cu un raşpil,
apoi cu glaspapir colţurile exterioare
ale hiaturilor.
După şlefuirea cu două granulaţii a
suprafeţelor se aplică Palux pe tot
ansamblul (cîteva straturi). Vom avea
în vedere ca între primul şi al doilea
strat de PALUX să se intercaleze o
uscare de 24 de ore şi o şlefuire su¬
perficială a stratului de lac. Lăcuirea
mai poate fi făcută după o băiţuire în
roşu sau verde sau, pur şi simplu, se
poate vopsi în alb sau roşu închis.
Dacă fotoliul se ţine pe terasă sau
balcqn, vopsirea sau lăcuirea trebuie
făcută în mai multe straturi (6-7). Aşe¬
zarea pe fund şi spătar a două perne
ca cele descrise în «Tehnium» nr. 1/
1980 şi 7/1980 încheie lucrarea.
Cei care doresc ca îmbinările cu
şurub să nu fie vizibile, pot aplica
peste capul şurubului o mică rondelă
de placaj de tei ce se va încieia cu clei
de oase şi apoi se va nivela cu glas-
pajjir.
în figura 2 putem urmări o altă va¬
riantă de montare a Celor două hia¬
turi într-o altă rezolvare a problemei
de rezistenţă, fostul fund şi spătar
devenind acum suporturi pentru o
pînză, care ie vor prelua funcţia.
Piesa seamănă cu un şezlong peste
a cărui pînză se vor pune cîteva perne
divers colorate, umplute cu puf şi fa-
ţetate cu catifea sau alt material, ale-
gînd cu grijă culorile şi structura pen¬
tru a ne păstra în stilul general de mo¬
bilare. Pînză folosită pentru fundul
fotoliului va fi prelata uşor de procurat
din comerţ ia un preţ foarte avantajos,
raportat la rezistenţa deosebită a ma¬
terialului.
Modul de prindere a fundului de
pînză pe scheletul fotoliului se vede
clar pe schiţă. îmbinările între blaturi
şi talpă se fac după practicarea unor
decupaje (atenţie la precizie!), care se
ung cu aracet gros de tîmplărie pe
suprafeţele de contact Cele două pie¬
se semicilindrice necesare îndulcirii
colţurilor, ca şi prinderii pînzei pe
blaturi se confecţionează tăind în două,
de-a lungul axei, un cilindru de lemn
strunjit sau pentru a nu mări costul
lucrării se pot executa dintr-un cuşac
gros de brad, respectîndu-se pe cît e
posibil raza = 10 cm. Pe suprafaţa
plată a semicilindrului se va prinde
pînză prin încleiere cu prenadez şi
se va consolida cu ţinte de tapiţerie
cu floare mare, după care se face
montarea lor pe blaturi prin prindere
cu holzşuruburi. Pentru finisare sînt
valabile aceleaşi reguli ca şi ia prima
variantă, cu excepţia rotunjirii colţuri¬
lor hiaturilor.
TEHNIUM 7/81
ISecţiunea Cem)
ATELIER
^BE PUTERE
I Secţiunea <cm ! )
Ca urmare a publicării în revista
«Tehnium» a construcţiilor de diferite
tipuri pentru centrale hidroelectrice
mici, un număr mare de cititori au so¬
licitat schema unui convertizor care
să permită ridicarea tensiunii de la
12 V (24 V) curent continuu la 220 V
curent alternativ.
De la început trebuie scoase din
discuţie convertizoarele clasice rota¬
tive, ce nu pot fi. realizate de con¬
structorii amatori. în cazul în care po¬
sedăm un asemenea convertizor de
tip vechi, instalarea lui se va face nu¬
mai cînd este indicată schema origi¬
nală, improvizaţiile putînd provoca ac¬
cidente.
în cele ce urmează vă prezentăm un
tip de convertizor electronic tranzis¬
torizat, care generează un curent în
impulsuri dreptunghiulare, cu o frec¬
venţă de repetiţie de 50 Hz (schemele
cu tensiune sinusoidală au o construc¬
ţie mai complexă, la fel şi cele cu tiris-
toare).
Schema are două etaje distincte:
oscilatorul simetric şi amplificatorul
în contratimp, în montaj cu bază co¬
mună. Asupra principiilor de funcţio¬
nare nu insistăm deoarece ele au fost
prezentate în numerele anterioare ale
revistei (10/1977). Condensatoarele C
şi C 2 se vor alege la o, tensiune de
minimum 25 V; valoarea lor se va de¬
termina experimental pentru obţinerea
frecvenţei de 50 Hz (circa 50 mF şi,
respectiv, 0,25 jjl?). Pentru restul da¬
telor constructive a fost întocmit ta¬
belul alăturat.
Pentru puterea de 1 000 W, schema
amplificatorului se dublează, bobina-
jeie fiind executate cu conductoare în
paralel. Dealtfel, pentru o bună sime-
trizare, se recomandă ca toate bobi-
ing. M. FLORESCU
najele să fie executate bifilar. Rezis¬
tenţa R 2 se reglează la punerea în
funcţiune, astfel ca în sarcină consu¬
mul părţii oscilatoare să fie minim şi
impulsurile cît mai apropiate de forma
dreptunghiulară.
Pentru radiatoare se va considera o
suprafaţă minimă de 150 cm 2 . Dacă
este posibil, este bine să avem şi o
răcire suplimentară cu apă.
Toate materialele se vor alege de o
calitate cît măi bună, tranzistoareie
j amplificatoare
™ U alim
/.
PATRITĂ PENTRU
U PELICULEI
iOM PETRASMj Cluj-Napaca
li ps | jnerrs o rezolvare a problemei la Inde-
mîna oricărui fotoama.: : « r soarea» ei din film lat de 63 .mm.
Realizarea practică a ideii necesită
construirea a trei dispozitive distincte:
de tăiere a peliculei de 63 mm (15-
20 DIN), clema de prindere a acesteia
si patriţa propriu-zisă, destinată rea¬
lizării perforaţiilor numai pe una din
laturi.
Dăm în continuare cîteva recoman¬
dări privind construcţia acestora, cu
menţiunea că în desene s-au indicat:
numai cotele care trebuie obligatoriu
respectate, restul fiind lăsate la apre¬
cierea constructorului amator.
© Figura 1 reprezintă dispozitivul
de tăiere a peliculei, din care în final
vom obţine două bucăţi lungi de 80 cm;
lipite cap la cap, ele ne vor da o peli¬
culă utilă de 160 cm, respectiv cca 40
de_ cadre.
înainte de introducerea peliculei în
dispozitiv, se va practica o deschidere
a decupării cu foarfecă, pe o lungime
de aproximativ 30 mm, de cele două
capete strecurate sub tamburul de
fiind neapărat identice ca parametri
pentru întreg amplificatorul, deoarece
diferenţele mai mari de 2% la factorul
de amplificare şi la curentul rezidual
• conduc la autodistrugerea amplifica¬
torului. Tensiunea tranzistoarelor va
fi cel puţin egală cu de 2,5 ori tensiunea
de alimentare.
TR.2
U=220V
50Hz
fugă trăgîndu-se pe direcţia indicată.
Lama şi pragurile de ghidare vor asi¬
gura o tăietură perfect dreaptă. Ope¬
raţia se execută la întuneric complet
(sau lumină inactinică), după care
cele două fîşii decupate se introduc
în casete obişnuite de 35 mm.
Pentru a vă forma deprinderea tăie¬
rii, este recomandabil să exersaţi pe
o peliculă compromisă.
Zona de contact al peliculei cu dis¬
pozitivul se va caşera cu stofă fină,
moale.
• Clema de prindere a peliculei în
vederea perforării (figura 2) este de
factura constructivă simplă, putîn-
du-se executa din placaj sau dintr-un
teu sacrificat. Pentru evitarea deterio¬
rării peliculei, suprafeţele (mai ales
cele interioare, de contact) vor fi, de
asemenea, caşerate. Se vor utiliza
cleme de strîngere, suficient de pu¬
ternice. şi în număr corespunzător, în
vederea asigurării reţinerii peliculei
în timpul executării perforaţiilor, ope¬
raţie care, de asemenea, este indicat
a fi precedată de cîteva exerciţii.
Introducerea peliculei în clemă se
face în condiţii de securitate deplină
împotriva voalării.
© Patriţa din figura 3 este piesa
care va solicita o atenţie deosebită
în timpul confecţionării. Asigurarea
coaxialităţii ştifturi-găuri de evacuare
este o condiţie de bază pentru a-i
conferi o funcţionalitate fără cusur.
Pentru aceasta, după reunirea plăci¬
lor în balamale, găurile se vor executa
concomitent în matriţă şi patriţa.
Ştifturile vor fi confecţionate din
OL 37; după fixarea lor, suprafeţele se
fasonează cu o pilă semirotundă fină,
conferindu-le astfel muchia'de tăiere.
Pentru matriţă se va utiliza o placă
din OL 37, patriţa putînd fi din texto-
lit sau ait material (plastic) dur. Uti¬
lizarea dispozitivului nu necesită expli¬
caţii deosebite. Singurul ştift fixat pe
matriţă serveşte, după cum se obser¬
vă, la’ calarea ultimei găuri din rîndul
de perforaţii. Operaţia se execută la
lumină inactinică.
Lăţimea peliculei obţinută prin de¬
cupare (31,5 mm) permite alunecarea
ei pe suprafaţa de glisare a aparatu¬
lui de fotografiat.
TEHNIUM 7/81
2a
MOOI JOZSEF
Se proiectează alternativ cu o viteză
foarte mare (maximă posibilă) pe un
ecran imaginea stingă şi imaginea
dreaptă a unui diapozitiv stereosco¬
pic; dispozitivul prezentat în conti¬
nuare face ca imaginea stingă să fie
văzută cu ochiul sting, iar imaginea
dreaptă cu ochiul drept.
Construirea aparatului este simplă,
dar necesită o precizie foarte mare de
execuţie. Elementul de bază, mai bine
zis suportul, este o placă de plexiglas
de 380x220 mm, în care se fac patru
orificii, după datele din figura 1. Pe
aceasta se montează cele două discur.
(fig. 1), vizoarele (fig. 2 a) şi dispoziti¬
vul de separare a imaginilor (fig. 3 a).
Discurile sînt angrenate de o roată
dinţată aflată pe axul unui motoraş
electric de 4,5 V. Viteza lor de rotaţie
trebuie să fie cit mai mare pentru ca
imaginea să nu vibreze prea tare; de
asemenea, pentru obţinerea unei ro¬
tiri simultane, este necesar ca numărul
de dinţi ai discurilor să fie acelaşi. Su¬
portul motorului se realizează în func¬
ţie de dimensiunile acestuia şi se fi¬
xează pe şaibe de cauciuc pentru a
nu produce vibraţii prea tari.
Pe partea opusă a plăcii se montează
vizorul şi dispozitivul de separare a
imaginilor, care au dimensiunile date
în figura 2 b şi figura 3 b. Aceste dis¬
pozitive se confecţionează din tablă
de 0,5 mm şi se vopsesc în negru.
Oglinzile, cu dimensiunile de 50x
50 mm şi 50x25 mm, se fixează cu
ajutorul unor suporturi de carton după
datele din figura 4. Datorită faptului că
aceste date variază în funcţie de apa¬
ratul de proiecţie şi distanţa aparat-
ecran, ele sînt bune numai în cazul
folosirii unui aparat de proiecţie «E-
tude» (sau orice alt aparat cu aceeaşi
distanţă focală) şi cînd distanţa ecran-
aparat de proiecţie este de 3 m.
Dispozitivul de separare a imagini¬
lor, înainte de a fi montat pe placa su¬
port, se verifică în felul următor: se
proiectează prin el un diapozitiv ste¬
reoscopic; pe ecran cele două imagini
trebuie să apară perfect suprapuse.
Dacă nu obţinem acest* rezultat, mo¬
dificăm poziţia oglinzilor pînă cînd ima¬
ginile se suprapun (de acest lucru de¬
pinde funcţionarea aparatului).
jP)
O condiţie a cărei respectare este indis¬
pensabilă în fotografia color o repre¬
zintă menţinerea constantă a tempera¬
turii soluţiilor de lucru. Precizia cea
mai mare o reclamă soluţiile revelatoare,
±0,25° C în procesele negative, ±0,5° C
în procesele pozitive, şi, în unele procese,
soluţiile de albire.
Menţinerea constantă la valorile no¬
minale a temperaturii băilor de prelu-
Ing. VAS1LE CĂLIIMESCU
sau metal emailat, cu apă caldă. Vasul
se plimbă prin revelator şi se verifică
temperatura cu un termometru de pre¬
cizie. La atingerea temperaturii dorite
se scoate vasul. într-o tavă de material
plastic, cu revelator la 60 — 100% din
volumul nominal, temperatura astfel re¬
glată se menţine în toleranţa dată cel
puţin 6—8 minute, ceea ce este suficient.
O doză de material plastic pentru peliculă
crare nu este o problemă uşor de rezol¬
vat întotdeauna. Temperatura încăperii
trebuie menţinută cît mai aproape de
temperatura de regim, cu tendinţă de
modificare în minus. Această cerinţă se
explică prin aceea că este mult mai uşor
să efectuezi o încălzire decît o răcire.
In tabelul alăturat sînt date intervalele
în care trebuie să se afle temperatura
încăperii.
Ideal ar fi ca încăperea să aibă o tem¬
peratură constantă, egală cu temperatura
nominală a procesului de developare.
După cum s-a mai spus, numai pentru
unele faze din procesul de developare
toleranţele pentru temperatură sînt strîn-
se. în procesele moderne, temperatura
băilor de albire-fixare, stop şi stabilizare
poate varia cu maximum —2° C sau
+ T' C, fără să influenţeze calitatea culo¬
rilor, fiind necesare uneori ajustări ale
menţine temperatura şi mai mult, cei
puţin 15 — 20 de minute. Metoda este
neproductivă, dar foarte simplă. La di¬
ferenţe mai mari de 2° C faţă de tempera¬
tura încăperii, viteza schimbului de căl¬
dură creşte prea mult şi timpul de men¬
ţinere scade sub valorile necesare.
Reglarea temperaturii trebuie să se
facă; la modul general, printr-o încălzire
controlată. în acest scop, trebuie reali¬
zată o instalaţie care să aibă trei compo¬
nente constructiv-funcţionale: un modul
de transfer al căldurii; un modul de
încălzire şi un modul de reglare.
Se propun două soluţii constructive,
una cu transfer al căldurii prin agent
lichid şi alta cu transfer al căldurii prin
aer.
Să urmărim figura 1. Tasele cu soluţii
de lucru 1 sînt aşezate într-un recipient
mai mare 2, astfel încît apa 3 aflată în
asigură corecta poziţionare a taselor în în timpul tratamentului propriu zis şi
recipientul 2. contribuie la uniformizarea temperaturii
în soluţia cu regimul de temperatură soluţiilor),
cel mai strict se introduce un element Ca element termosensibil se va folosi
termosensibil pentru măsurarea continuă un termistor. Precizia de lucru a insta-
a temperaturii. El furnizează o infor- laţiei va fi cu atît mai bună cu cît variaţia
maţie continuă unui modul electronic de rezistenţă unitară (corespunzătoare
de reglare, care asigură conectarea în unui grad Celsius) este mai mare, cel
circuit a rezistenţelor de încălzire şi a puţin pentru zona 15 — 30° C.
electropompei. Termistorul, protejat de .acţiunea chi-
Etalonarea întregului sistem se face mică a soluţiilor, se introduce în tasă
cu un termometru de precizie plasat lîngă l atera f fie la partea inferioară într-o
sonda termoserisibilă Se va analiza dacă adîncitură realizată special. Adîncitura
după oprirea încălzirii şi circulaţiei apei, se face foarte uşor lucrînd în apă fier-
încălzirea soluţiei din tasă continuă. în binte > pentru o tasă de material plastic,
acest caz se vă face o corectură intro- Termistorul se poate prezenta într-una
ducînd în modulul de reglare un nivel din formele din figura 3. Formele «a»
de temperatură mai mic. Şi « b » necesită o protecţie integrală.
Dimensiunile concrete ale instalaţiei Forma «c», termistor încorporat în sticlă,
nu se pot da, ele depinzînd de formatul necesită numai protecţie la partea elec-
taselor folosite, de volumul recipientului, frică (la conexiuni). Protecţia se reali- .,
de puterea elementelor de încălzire^ de zează mtroducînd termistorul într-un
posibilităţile constructive ale fiecăruia tub de sticlă cît mai subţire şi umplut cu
etc. Se poate folosi o electropompă de la a P ă sau ulei te M ic - Pentru a micşora
maşinile de spălat rufe. timpul de transmisie a căldurii, este
O variantă mai simplă este instalaţia preferabil să se folosească termistorul de
din figura 2, a cărei funcţionare este ase- fip «c». Termistoarele de formă «a» sau
mănătoare, dar cu deosebirea că folo- «b» pot fi protejate prin acoperire cu un
seşte ca agent termic aerul. Tasele 1 se sîraf subţire de răşină epoxidică încor-
introduc în lăcaşurile de formă adecvată porarea într-un tub de sticlă sau material
ale mesei 2. Dedesubt se află un uscător plastic făcîndu-se pentru terminale (fig. 4).
electric de păr 3, prins de un element de Prinderea sondei termosensibile astfel
fixare 4. Elementul 4 va fi cît mai simplu . realizată rămîne lă latitudinea construc-
realizat, pentru a nu crea obstacole ne- torului. Se va avea grijă ca soluţia să
dorite în calea circulaţiei aerului. Limi- cuprindă elementul termosensibil pe toată
tarea volumului de aer ce trebuie încălzit suprafaţa sa şi în acelaşi timp să nu
se face cu ajutorul cutiei 5, prinsă de împiedice buna circulaţie a hîrtiilor pre-
masă cu holzşuruburile 6. Cutia 5 se poate „ lucrate.
face din orice material; o soluţie foarte Termistorul (1%) se montează în punte
simplă constă în realizarea ei din folie pentru o cît mai mare precizie de măsu-
de polietilenă în care caz prinderea se rare (fig. 5). Un comparator comandă
va face cu pioneze ,6). Cutia se realizează închiderea şi deschiderea unui releu, care,
prin coaserea părţii inferioare de pereţii la rîndul său, închide circuitul elemen-
timpului de tratament în baia respectivă.
Desigur, atunci cînd se specifică în mod
expres menţinerea strictă a* unei anumite
temperaturi şi pentru alte băi decît cele
de_ revelare, indicaţia se va respecta.
în intenţia autorului stă să prezinte
cititorului modalităţile practice de reală
accesibilitate pentru menţinerea tempe¬
raturii de lucru.
Situaţia cea mai simplă corespunde
cazului cînd temperatura încăperii este
apropiată de cea nominală nedepâşind
abaterea de —1,5° C. în acest caz se va
urmări doar temperatura revelatorului.
O metodă constă în a< introduce în tava
cu revelator un vas de 0,5—1 1, din sticlă
recipient să ajungă pînă la 1,5—2 cm laterali pe contur. Se va avea grijă să se telor de încălzire şi al motorului electric
de marginea taselor. Apa este agentul asigure trecerea cablului de alimentare a (de la pompă sau uscător).
termic, ea fiind încălzită în rezervorul 4 uscătorului. Schema completă este dată în figura 6.
(deschis) cu ajutorul unor elemente de Se observă că această variantă este Tensiunea de ieşire a comparatorului
încălzire 5 (fierbătoare tip plonjor de uz mai uşor de realizat; timpul de încălzire (U c ) poate fi faţă de tensiunea de deze-
curent sau pentru acvarii). Prin conducta 6 va creşte însă capacitatea calorică a chilibru a punţii (UJ şi faţă de cea de
se realizează legătura cu rezervorul 7, aerului fiind mai mică. Se va urmări ca referinţă (U re/ ) în două stări extreme:
în care lucrează pompa 8. Pompa asi- pierderile de aer pe lîngă tase să fie
gură o circulaţie-forţată a agentului ter- minime. Dacă este nevoie, se introduce ■ [U Cmta (- UJ pentru U m < U ref
mic, care va încălzi tasele. Pentru a se în spaţiul de lucru şi un reşou pentru ca U c =j
asigura o suprafaţă de transfer cît mai încălzirea să decurgă mai rapid. |u Cmfl * ( + U S ) pentru U m >U re/
mare, se ataşează taselor nişte distanţiere ,La una din extremităţile taselor se 1 ' »
9 (pufere) care să permită trecerea apei. poate monta un mic mîner pentru bas- Tensiunea U re/ este dată de divizorul
Totodată cu ajutorul elementelor 9 se culare (bascularea taselor este necesară de tensiune R 2 + P 1 +P 2 '. Tensiunea de
18
TEHNIUM 7/81
-o + Ua
(+12V)
~220V
' +6 ' zv Să
i,£Ki
I rSîokci CI
22...33nF
' « > "o—■
ML
^10 33KO. /TV t
, pîSăfn
W
CI- 3,3pF
CI=iuA709
ia A 741
' T C.1
CUM.FASTRAM FILMELE
SI BIRTIA FOTO
Modul de păstrare a filmelor, în ge¬
neral a oricăror materiale fotosensibile,
este principalul factor de care depinde
menţinerea proprietăţilor iniţiale pentru
o perioadă îndelungată de timp.
Data imprimată pe ambalajul mate¬
rialelor fotosensibile determină un in¬
terval de timp pentru care fabricantul
garantează menţinerea sensibilităţii no¬
minale şi un grad redus de voal. Păs¬
trarea, în cadrul acestui interval, pre¬
supune o temperatură mai mică de 18°C,
un grad de umiditate normai, o atmosfe¬
ră iipsitâ de vapori agresivi chimic sau
fizic, absenţa radiaţiilor calorice, radio¬
active sau a razelor X.
Existenţa unui factor aiterant va duce
la micşorarea intervalului de garanţie
sau la deteriorarea pe, moment a mate¬
rialului fotosensibil. în automobil, de
exemplu, temperatura poate ajunge vara
uşor ia 60 — 70°C. în timpul transportului
sau fotografierii în medii foarte umede
este iarăşi posibilă deteriorarea pelicu¬
lei, aflată în aparatul fotografic.
în general, cu cît sensibilitatea nomi¬
nală a unui material fotografic este mai
mare, cu atît pericolul de alterare a pro¬
prietăţilor sale este mai mare. Pelicu¬
lele alb-negru şi color de utilizare cu¬
rentă (18-27 DIN) sînt, aşadar, suscep¬
tibile în cea mai mare măsură deterio¬
rării dacă nu se asigură o păstrare
corectă.
Pe de altă parte, trebuie spus că în
structura materialului fotosensibil au
loc fenomene fizico-chimice care mo¬
difică proprietăţile sale: sensibilitatea
scade, voalul' creşte, fotogramele pier-
zîndu-şi contrastul şi claritatea redării
detaliilor. Utilizarea unei pelicule corect
păstrate — în sensul arătat anterior —
după expirarea datei de garanţie este
posibilă încă multă vreme, dar calitatea
imaginii va fi din ce în ce mai slabă pe
măsura trecerii timpului. Modificările
calitative afectează în cea mai mare
măsură filmele color, negative sau dia¬
pozitive şi filmele alb-negru de mare
sensibilitate (24-30 DIN).
Hîrtia fotografică alb-negru poate fi
utilizată, mult după data expirării (4 ani
de iă data fabricaţiei, în principiu), pen¬
tru lucrări cu grad de contrast peste
medie, priri utilizarea unor revelatoare
contrast, astfel ca înnegrirea de voal să
fie redusă.
Hîrtia color'are termen de garanţie
mai mic, în principiu maximum 2 ani
de la data fabricaţiei, utilizarea ei ulte¬
rioară fiind posibilă după efectuarea
unor probe prealabile. Dacă marginea
albă a unei fotografii de probă va rezulta
colorată după developare (în chimicale
proaspăt preparate şi neuzate), înseam¬
nă că o corecţie optimală a culorilor nu
va fi posibilă.
Cheia păstrării îndelungate a mate¬
rialelor fotosensibile fără deteriorarea
proprietăţilor lor constă în alegerea
temperaturii de păstrare. Procesele fi¬
zico-chimice de alterare din straturile
fotosensibile normale, în condiţii nor¬
male de temperatură, pot fi inhibate pînă
sub 0°C. Astfel, ia — 20°C proprietăţile
nominale ale materialului fotosensibil
rămîn cîţiva ani după data de expirare.
Avantajele unei păstrări sub 0°C de¬
rivă din faptul că astfel se pot cumpăra
cantităţi mari de materiale fotosensibile
din acelaşi lot de fabricaţie (dat de nu¬
mărul aflat pe ambalaj). Lucrînd pe ma¬
teriale dintr-un acelaşi iot Se pot ex¬
ploata la maximum calităţile fotosensibi-
ie ale tipului de material, lucru foarte im¬
portant în tehnica fotocolor. După pre¬
lucrarea a două-trei filme, de exemplu,
se poate determina precis un regim de
developare optimal. Corecţiile de cu- 4
ioare în cazul procesului coior negativ-'
pozitiv vor fi apropiate şi se vor menţine
constante lucrînd cu aceleaşi filme şi
aceeaşi hîrtie. în procesul alb-negru
negativ-pozitiv se vor putea determina
prelucrările optime pentru obţinerea u-
nur maximum de gradaţii şi a unei bune
redări a detaliilor (din zone de lumină
şi din umbră).
Pentru păstrarea în cadrul duratei de
garanţie, compartimentul pentru unt sau
pentru brînză ai frigiderului este sufi¬
cient. Pentru depăşirea termenului de
garanţie, păstrarea se va face în con¬
gelator, unde, în funcţie de tipul agen¬
tului frigorific utilizat (freon) se obţin
—12°C sau —18°C. Frigiderele cu ab¬
sorbţie, care utilizează amoniacul, nu
sînt potrivite scopului propus, avînd în
măsură U m este dată prin modificarea
rezistenţei R T . Caracteristica termistoru-
lui este neliniară. Prin creşterea tempera¬
turii, R t se micşorează şi implicit şi U m
se micşorează. Cînd U m este mai mică
decît U ref (temperatură mare), încălzirea
trebuie deconectată şi reciproc, cînd U m
este mai mare decît U re/ (temperatură
mică), se conectează încălzirea.
Graţie amplificării mari a circuitului
integrat, sensibilitatea de reglare va fi
mare. Acest lucru se impune deoarece
plaja de toleranţă pentru temperatura
nominală trebuie să fie mai mică de
0,5° C.
Tensiunea U c comandă tranzistorul T 2 ,
care excită releul. Dacă releul nu este
suficient de puternic, el va comanda un
contactor care la rîndul lui va închide
circuitul elementului de încălzire şi al
motorului. Eventual se poate introduce,
un releu electronic cu un tiristor.
Tranzistorul T ls dioda Zener, diodele
D ls D 2 alcătuiesc un alimentator stabi¬
lizat pentru tensiunea de alimentare a ‘
punţii, Up. Condensatoarele Q şi C 2
servesc la compensarea de frecvenţă a
circuitului integrat Dacă se foloseşte
un circuit juA741, acestea vor lipsi. CI
poate fi ,uA709, /rA741, IS 1. T 2 este un
tranzistor npn cu germaniu sau siliciu
avînd U ce ?»20 Y şi I Cmox = 300 mA Re¬
leul va avea rezistenta bobinei mai mare
de 200 fi.
Alimentarea se face de la o sursă
dublă de ± 12 V. Se poate realiza o
asemenea sursă conform montajului din
figura 7, unde: C 1 = C 2 = C 3 = C 4 =
470 juF/25 V; D t =D 2 = D 3 = D 4 =orice
tip pentru care Î D mi „ = 300 mA, U mai
mare sau egal cu 50 V; C 5 = C 6 = 100 jtiF/
vedere agresivitatea vaporilor de amo¬
niac în cazul unor scurgeri accidentale.
Filmele se vor păstra în cutii de alu¬
miniu sau material plastic bine închise
(de tipul ceior folosite la filmele colori-
Hîrtia fotografică se iasă în ambalajul
original, verificîndu-se să fie bine în¬
chis, eventual se introduce într-o pun¬
gă curată de polietilenă, care se va lipi
după împachetare (cu bandă adezivă).
Materialele fotografice astfel ambalate
se introduc într-o cutie de material
plastic sau metal ce poate fi închisă cît
mai etanş. Pentru absorbţia umidităţii
se introduc 1—2 săculeţe cu orez, care
periodic se schimbă sau se usucă.
Este de dorit ca un material fotosen¬
sibil scos în vederea utilizării şi dez-
etanşeizat să nu mai fie reintrodus.
Scoaterea materialelor fotosensibile
va fi urmată de menţinerea lor cîteva
ore în ambalajul original, la temperatura
CREŞTEREA
•f flIUBV
15 V; Tj—npn, siliciu, U CE mai mare
de 25 V, I c max = 500 mA; T 2 analog cu T lţ
dar pnp.
Transformatorul poate fi de tip sonerie,
fiind necesar să se mărească numărul de
spire din secundar astfel încît să se ob¬
ţină 14-16 Vc.a.
Montajul se realizează de preferinţă
pe circuit imprimat.
Potenţiometrul P 2 serveşte inui re¬
glaj grosier; se poate utiliza eventual pn
semireglabil în locul lui Potenţiome¬
trul Pj este destinat reglajului fin (se
montează pe panoul aparatului). Dacă se
face aparatul pentru două temperaturi
nominale (20° C şi 25° C. de exemplu),
va fi necesar să se modifice şi valoarea
de lucru a potenţiometrului P 2 . Eventual
se foloseşte un divizor dublu de tensiune,
®-2 + Pi+p 2 > comutabil (comutarea se
face cu alimentarea întreruptă). Conden¬
satorul C 3 se definitivează ca valoare la
montaj; el dă viteza de anclanşare a
releului.
Tranzistoarele T x şi T 2 din schema
modulului electronic se recomandă a fi
cu siliciu, dar se pot folosi şi modele cu
germaniu. Dacă T x este cu germaniu,
se măreşte valoarea lui R s la 150-160 fi.
Termistorul va avea rezistenţa în do¬
meniul 3 —30 kfi. Se măsoară rezistenţa
termistorului la 20° C şi se ia Rj=R t .
Este recomandabil să se folosească toate
rezistenţele din punte la aceeaşi valoare.
Reglarea lui P x şi P 2 , precum şi etalo-
narea aparatului se fac cu termistorul
introdus în baie, prin comparaţie cu un
termometru de laborator de precizie.
Dac^ schema este corect realizată, se
obţine o precizie de lucru de 0,1 — 0,25° C.
camerei, pentru a împiedica formarea de
condens pe stratul fotosensibil.
în final, cîteva sfaturi utile:
— în aparat, filmul va fi lăsat să stea
cît mai puţin şi va fi developat în cei
mai scurt timp;
— în deplasări se va lua un număr
rezonabil de filme, pentru a nu le supune
inutil factorilor alteranţi;
— iarna, filmul de schimb se va ţine
într-un buzunar în apropierea corpului
pînă la introducerea în aparat; de ase¬
menea, pe cît posibil, şi aparatul se va
ţine sub palton, pentru a se evita tem¬
peraturile prea scăzute;
— în cazul călătoriilor eu avionul, ma¬
terialul fotosensibil se vâ ţine în baga¬
jul de mînă, pentru a evita o eventuală
deteriorare sub influenţa razelor X de
ia punctele de control.
FILMELE! li î!
Peliculele ORWO NP15 şi NP20sînt
cele mai folosite de către fotoamatorii
din ţara noastră. ORWO NP15 se carşc-r
terizează printr-o granufaţie ultrafînă
şi o mare claritate de redare. ORWO
NP20 este un film de sensibilitate me¬
die, potrivit utilizării în marea majori¬
tate a cazurilor atît la lumina naturală,
cît şi la lumina artificială, avînd o gra-
nulaţie fină care permite grade mari
de mărire.
Utilizînd procedeul supradevelopă-
rii, este posibil să se mărească cu
aproximativ 5 DIN sensibilitatea prac¬
tică a materialelor fotosensibile men¬
ţionate, ceea ce corespunde la o creş¬
tere de aproape 4 ori. Astfel, NP15 se
va expune ca NP20, iar NP20 se va
expune ca NP25.
Procedeul poate fi aplicat şi pelicu¬
lelor NP22 şi NP27; creşterea granula-
ţiei pentru filmul de 27 DIN este însă
evidentă. Pentru NP15 şi NP20, gra-
nulaţia se păstrează în limite accepta¬
bile pentru a efectua măriri de 18x
24 cm şi chiar 30 x 40 cm. Pentru NP22,
creşterea granulaţiei este mai accen¬
tuată, dar efectuarea de copii 13x 18 cm
şi chiar 18 x 24 cm este perfect posibilă:
Desigur, revelarea se impune a fi de
granulaţie ultrafină. în acest scop se
va folosi revelatorul ATOM AL (ORWO
R 49) diluat, 1 parte revelator+3 părţi
apă. Soluţia diluată se prepară înaintea
utilizării şi se aruncă după folosire,
developîndu-se într-o singură repriză
(unul sau două filmepln funcţie de
volumul dozei şi. numărul de spirale).
Este recomandabil ca soluţia preparată
din setul de chimicale să fie împărţită
în sticle mici, de preferinţă de 100 ml.
Cu conţinutul unei sticle de 100 ml
se prepară soluţia diluată pentru o doză
de developare normală (400 ml).
Soluţia normală, nediluată, se păs¬
trează 6—12 luni într-un loc răcoros
şi întunecat.
Timpii de developare la 20°C sînt:
20 de minute pentru NP15, 25—30 de
minute pentru NP20 şi 30 de minute
pentru NP22. Temperatura de lucru i
revelatorului nu va depăşi 21 °C.
TEHNIUM 7/81
DE PANOURI ŞI TABLOURI
ELECTRICE
întreprinderea de panouri şi ta¬
blouri electrice Âlexand!ria f din ca¬
drul Centralei industriale pentru
echipamente de telecomunicaţii şi
automatizări, execută o gamă largă
de echipamente pentru distribuţia
energiei electrice, acţionări elec¬
trice, instalaţii de automatizare des¬
tinate industriei siderurgice, chi¬
mice, energetice, forestiere, ali¬
mentare, agriculturii, transporturi¬
lor şi altor ramuri.
întreprinderea de panouri şi ta¬
blouri electrice Alexandria produce
tablouri electrice pentru diverse
maşini-unelte, utilaje tehnologice
şi agregate utilizate în toate ramu¬
rile industriale.
S.P.T.E. oferă produse Sa preţuri
avantajoase, livrează comenzile cu
mare operativitate şi asigură produ¬
selor sale o calitate superioară.
Realizarea acestora se face con¬
form proiectelor şi cerinţelor bene¬
ficiarilor. -
TABLOU ELECTRIC PENTRU MAŞINA DE RECTIFICAT
PLAN CU AX ORIZONTAL TIP RPO-320 VARIANTA
COMPLEXĂ
DESPRE:
MOLINETA LANSETA
Mulineta cu tambur, un important
element necesar pescuitului, are rolul
ghidării şi recuperării firelor utilizate
pentru pescuit, apropiind şi obosind
printr-o manevrare corespunzătoare
peştele.
Printre calităţile necesare mulinetei
se numără: lipsa de zgomot în mînui-
re, sensibilitatea şi robusteţea, să nu
ciupească firul, să poată fi fixată bine
pe vargă. lată cîteva instrucţiuni pen¬
tru modelele «Delta Dunării», «Avat»,
«Argeş Standard», «Junior», «Rulex»,
uşor de găsit în magazine la preţuri
convenabile.
Mulineta se poate monta pe orice
vergea şi poate fi utilizată atît la pes¬
cuitul static, cît şi la cel dinamic.
Mulineta se montează sub vergea,
în dispozitivul special afectat acestui
scop, piciorul strîngîndu-se de o parte
şi de alta prin două manşoane.
Manivela se roteşte cu mîna stîngă
numai înainte şi serveşte pentru re¬
cuperarea firului.
Firul de nailon se introduce prin
inelele vergelei, începînd cu inelul din
vîrf pînă la tamburul mulinetei, legîn-
du-se de aceasta după ce în prealabil
s-a apreciat volumul ocupat de fir şi
s-a umplut cu bumbac fundul lui în
aşa fel încît firul înfăşurat în total să
ajungă cît mai aproape de suprafaţă.
înainte de lansare, depănătorul se
deschide printr-o mişcare de rotire
pînă la punctul de rămînere a acestuia
în poziţia fixă. După lansare, după ce
lingura a ajuns la punctul dorit, mani¬
velele se rotesc înainte, declanşînd
sincron revenirea depănătorului în po¬
ziţia de recuperare.
Fluturele-frînă serveşte la reglarea
rezistenţei pe care trebuie s-o opună
firul în momentul cînd începe obosirea
peştelui agăţat de cîrlig.
Antireturul are rostul de a nu lăsa
tamburul să se rotească în sens invers.
Atît tamburul, la tracţiunea peştelui,
cît şi antireturul, cînd este sus, prin
dispozitive speciale înregistrează su¬
nete caracteristice diferite.
Pentru o bună funcţionare a muline¬
tei, în timpul folosirii se vor unge săp-
tămînal, de la caz la caz, cu vaselină
sau ulei mineral toate părţile funcţio¬
nale: fluturele, axul pîrghiei declanşa¬
toare, cele două role, precum şi prin
demontarea capacului se ung piesele
din interiorul carcasei. Axul manivelei
se unge prin gaura roţii melcate, a-
ceasta avînd canal de trecere la exte¬
rior.
Mulineta trebuie ferită de lovituri.
Undiţa obişnuită, în afara razei de
acţiune limitată de lungimea vergii
plus cea a firului — care în mod nor¬
mal nu depăşeşte cu mai mult de
unu-doi metri lungimea vergii —, ri¬
dică probleme şi în lupta cu peştele;
de partea pescarului stau, alături de
îndemînare şi răbdare, rezistenţa firu¬
lui şi elasticitatea vergii.
Avantajele lansetei sînt legate în
primul rînd de apariţia firelor de lun¬
gime nelimitată — a nailonului în pri¬
mul rînd şi a celorlalte fire sintetice ce
stau la îndemîna pescarului modern.
Odată cu ele, varga a devenit (indife¬
rent de lungime) nu numai o prelun¬
gire a mîinii pescarului în momentele
înţepării şi luptei cu peştele, ci şi un
instrument precis destinat lansării la
mare distanţă pentru acoperirea unor
suprafeţe cît mai mari de apă prin
aruncări suple, exacte. La rîndu-i, muli¬
neta s-a transformat dintr-o simplă re¬
zervă de fir într-un mecanism de mare
fineţe, ale cărui reglaj şi folosire sînt
menite să aducă un nou avantaj de
partea undiţarului alături de rezistenţa
firului şi elasticitatea vergii — frîna
tamburului.
Aparent trimiterea plumbului şi mai
ales a nălucilor—fie linguri, fie voblere
destinate pescuitului peştilor răpitori
— la distanţă nu ridică probleme, mai
ales dacă apa e deschisă. Cînd vege¬
taţia din apă şi cea de pe maluri învă¬
luie totul, lucrurile se schimbă. Apar
probleme în lansarea şi conducerea
nălucii. Lanseta trebuie să răspundă
prompt la mişcări scurte, ce nu permit
greşeli. Şi pentru că pe apă vîntul se
face simţit mai totdeauna, la precizia
lansărilor trebuie adăugată corecţia
traiectoriei, în aşa fel încît năluca ori
firul să nu poposească în stuf, ori prin
vreo tufă de pe malul apei.
Lanseta utilizată de pescarul mo¬
dern trebuie să răspundă unei game
cît mai variate de situaţii. De aceea
există astăzi o mulţime de tipuri, de
mărimi şi caracteristici variabile.
Diversificarea lansetelor (dacă ne
referim numai ia cele destinate pescui¬
tului cu năluci, deosebim modele de
la foarte uşoare la supergrele) funcţie
de nălucile folosite a impus producă¬
torilor un anumit standard de calitate
în fabricarea vergilor şi mulinetelor;
dimensiunile ustensilelor au devenit
şi ele măi uniforme în cadrul fiecărei
categorii. Astfel, pentru pescuitul de
fineţe, cu năluci cîntărind doar cîteva
grame la a căror lansare e nevoie de
fir subţire (0 0,14—0,18 mm), micro-
mulinetele au diametrul tamburului de
45—55 mm, viteza de recuperare între
50 şi 80 cm pe tur de manivelă şi greu¬
tatea de la 180 la 220 g. O asemenea
mulinetă se potriveşte de minune pe
varga suplă (măsurînd 1,60—1,90 m)
pentru lansări între 2 şi 8 grame pe
care o folosesc pescarii ce caută păs¬
trăvul ori cleanul în rîuri limpezi, dar
şi p.e telescopicele uşoare cu inele (nu¬
mite «Sheefield» de pescarii de con¬
curs), lungi de 3,00—4,20 m, ce ser¬
vesc pescuitului în stil englezesc, cu
plută — ori linie flotantă, dacă vreţi —
la distanţă.
Limitîndu-se la acest prim exemplu
ales, se naşte întrebarea: Cum se
potriveşte această mulinetă la vergi
cu lungime atît de diferită?
Aici intervine ceea ce practic defi¬
neşte o lansetă — echilibrul — indi¬
ferent că e vorba de cele pentru pes¬
cuitul la muscă artificială, pentru pes¬
cuitul staţionar ori de diferitele lan¬
sete folosite în pescuitul cu năluci;
dacă varga şi mulineta cu tambur fix
(şi chiar nălucile folosite) ori varga,
mulineta şi firul de muscă nu se îmbi¬
nă armonios într-un întreg şi nu se
potrivesc genului de pescuit ales şi
stilului de a lansa al celui ce le folo¬
seşte, acestea nu-i vor fi de prea mare
folos pescarului. Şi asta se constată
în timp, pescuind în diferite locuri şi
condiţii.
Lipsa echilibrului răpeşte din pre¬
cizia şi distanţa aruncărilor, duce la
apariţia unor mişcări forţate ce cre¬
ează în vargă apariţia vibraţiilor nedo¬
rite după lansare. Şi aşa mîna pesca¬
rului devine nesigură, nălucile nu mai
ajung în locul dorit, ba uneori po¬
posesc cine ştie pe unde.
Echilibrarea vergii cu mulineta mai
depinde, în cazul lansetelor pentru
pescuitul cu năluci, în afară de alege¬
rea unor modele din aceeaşi categorie,
şi de poziţia mulinetei pe mîner. Cît
despre varga, mulineta şi firul de mus¬
că, pentru alegerea şi folosirea aces¬
tora producătorii au adopiat un sistem
unitar — AFTM (Asociated Fishing
Tackle Manufactures) de producere
şi clasificare.
1 — rola tambu¬
rului; 2 — siste¬
mul de cuplare;
3 — arcul; 4 —
pîrghia de de¬
clanşare: 5 —
ghidajul firului;
6 — antireturul:
7 — depunătorul
rapid; 8 — siste¬
mul de frînare.
TEHNIUM 7/81
REGULAŢII
DE TEMPERATURĂ
Sesizorul este un termistor de 4,7 kfi valorii iniţiale a temperaturii,
la 25° C. Tranzistoarele pot fi BC 171.DZ, este
Gama de lucru a montajului este cu- PL 15, iar DZ 2 este PL6 V8Z.
prinsă între 20 şi 40° C, valoarea exactă Releul trebuie să se anclanşeze la 24 V.
a temperaturii stabilindu-se din poten- Dioda Di este 1 N 4004.
tiometrul P t . Cu potentiometrul P 2 se
'ixează pragul de lucru ± 0,6° C în jurul «JUGEND UND TECHNIK», 4/1981
AVERTIZOR
Montajul captează prin intermediul naiului. Un etaj final comandă un triac,
unui microfon nivelul sonor ambiant, care, prin acţronarea„.unui bec, indică
care este amplificat de un etaj cu nivelul de zgomot,
tranzistor BC 148. Semnalul este apoi
aplicat circuitului integrat TAA861, «LE HAUT PARLEUR», 11/1975
care integrează valoarea medie a sem-
. CONTRA
ŢINTARELOR
I 1
La ţînţari numai femelele sînt cele
care produc neplăcutele înţepături.
Or, pentru îndepărtarea acestor agre¬
sori se utilizează fumul sau unele sub¬
stanţe chimice aplicate pe piele.
Recent s-a constatat că şi unele su¬
nete, asemănătoare cu cele emise de
ţînţarii masculi, produc îndepărtarea
femelelor; aceste sunete au frecvenţa
în jur de 5 kHz şi numai în cazuri deo¬
sebite femelele sînt sensibile la frec¬
venţe mai mari: 10—15 kHz.
Schema alăturată este de fapt un
multivibrator care cu elementele indi¬
cate produce un semnal cu frecventa
de 5 kHz.
Micşorînd valoarea unuia din con¬
densatoare, frecvenţa semnalului creş¬
te. Astfel, dacă în loc de 82 pF montăm
47 pF, frecvenţa creşte la peste 10 kHz.
Se recomandă utilizarea unor căşti
piezoceramice; în lipsa acestora se
pot folosi şi căşti obişnuite.
«ELECTOR», 5/1980
BAS-CRITARĂ
Intercalînd aceste montaje între chi¬
tară şi amplificator se obţin efecte
acustice deosebit de plăcute în dome¬
niul frecvenţelor joase.
Doza de la chitară se cuplează ca în
prima figură.
Montajul propriu-zis realizează efec-
teje Wau şi Fuzz.
în figura 1 înfăşurările şi L 2 sînt
de la doză, iar în figura 2 bobina L 2
este un şoc cu inductanţa de 1—1,5 H
(primarul unui transformator de reţea).
«MODELIST CONSTRUCTOR»,
3/1981
AUTOMAT
PENTRU LUMINA
Elementul de comandă este consti- nirea automatului se face cu o serie
tuit dintr-o fotorezistenţă; variaţiile de de impulsuri luminoase cuprinse între
semnal sînt aplicate unor serii de cir- 2 şi 8. ICI =741; IC2=CD40Q1; IC3=
cuite integrate care în final produc CD 4017; IC4=CD4027; T=BC 109.
anclanşarea releului.
în funcţie de legăturile la IC 3, por- «HOBBY», 9/1981
Impulsuri 2 3 4 5 6 7 8
Legături A
cu terminal 2 4 7 10 1 5 6
Legături de
la 15 cu termi¬
nal (Reset) 4 7 10 1 5 6 9
8S
TEHNIUM 7/81
DIFUZOARE HI-FI ROSELSON
TIPUL
«1 (cm)
P(W)
Z(fl)
Af(Hz)
Joase
13
15
8
70-12 000 j
5 NG
8 NG
20
25
8
40-2 000
10 NG
25
35
8
40-2 000 ,
12 NG
30
45
8
35-1 500
Medii
13 '
24
8
800-10 000
F 5 M
R 4 T
12
60
5
800-6 000
R 2 T
16
36
8
500-5 000
înalte
S
20
16
i 2 000 - 20 000
■ 3 TWT
R 3 T
9
60
8
. 5 000-22 000
i 5 TWT
7 x 13
18
_ÎL..
1000-18 000
1
I
E
f
I
A
R
Prof, M. VORNICII
în general, constructorii electronişti
amatori întîmpină greutăţi atunci cînd
este vorba de desenat un cablaj. Pre¬
zentul articol sugerează o posibilitate
simplă de rezolvare a acestei proble¬
me.
Luăm un ac de seringă oricît de u-
zat, dar cu condiţia să nu fie strîmb.
Cu o pilă fină (de ceasornicărie) tri¬
unghiulară sau pană, retezăm acul cam
la 1 cm de la baza sa. Nu se taie acul
cu un patent sau cu cleştele de cuie,
deoarece prin tăiere gaura interioară
a acului se ovalizează. Vîrful rămas
după tăiere are o formă neregulată şi
de aceea vom proceda la o primă şle¬
fuire, pe o piatră fină de şlefuit, ţinînd
acul perpendicular pe suprafaţa pie¬
trei. Şlefuirea corectă se face purtînd
vîrful acului, într-un singur sens, pe
piatra udată cu apă. Nu se vor face
mişcări circulare sau de du-te-vino.
Prima şlefuire trebuie să facă vîrful
acului ca în figură. Pentru a doua
şlefuire, ţinem acul înclinat pe faţa
pietrei şi curăţăm astfel muchiile exte¬
rioare.
Odată terminată operaţia de şlefui¬
re, trecem la confecţionarea mandrinei
cu supapă. Căutăm un fir de sîrmă
de oţel care să intre uşor pe canalul
acului, dar să nu fie nici prea subţire.
Asemenea fire se găsesc în comerţ
la magazinele de muzică (coarda «mi»
pentru vioară sau coarde pentru man¬
dolină).
La un ac de seringă cu diametrul
exterior de 0,8 mm, coarda «mi» este
exact ce trebuie; la un ac de 1 mm dia¬
metru exterior trebuie o sîrmă de
oţel de 0,5 mm grosime. Se ia o bucată
de asemenea sîrmă şi la un capăt se
îndoaie un «cioc» de 1—1,5 mm. Se
ia fir subţire de fludor, se îngrămădeş¬
te pe fundul cavităţii acului, şi, cu cio¬
canul de lipit (care are o ansă subţire),
se topeşte acest cositor pînă cînd ia
forma cavităţii, prinzînd în acelaşi timp
şi firul de oţel (mandrina) cu ciocul
îndoit. Acul se va ţine cu un cleşte,
iar la topirea cositorului vom insista
cu ciocanul de lipit pînă ce tot fludorul
se va topi şi va lua forma cavităţii.
Lăsăm să se răcească bine topitura
şi apoi, împingînd mandrina de ia
vîrful acului, aceasta va scoate în
afară supapa. Cu puţină vată pe un
chibrit, spălăm cu tiner cavitatea acu¬
lui în interior (pentru a elimina sacîzul
rămas de la fludor), canalul acului şi
supapa de cositor. Vom vedea că, o-
dată mandrina introdusă pe canalul
acului, supapa va circula cu uşurinţă
în cavitate.
Retezăm mandrina în aşa fel încît
să iasă din vîrful acului numai circa
0,6 mm, (După retezare, şlefuim puţin
căpătui mandrinei pentru a fi perfect
cilindric; altfel, orice deformare a vîr-
fului va face ca mandrina să circule
greu sau deloc orin canalul acului.)
Din tablă de cupru de 0,5 mm facem
un colier şi îl lipim cu cositor în jurul
acului, pe porţiunea în care acul are
formă cilindrică.
Cu ajutorul unei pipete turnăm una
sau două picături de vopsea de pan¬
tofi «Sigmarom» (care se poate procu¬
ra de la orice magazin de chimicale)
în cavitatea acului şi... putem trece
la trasarea cablajului.
în timpul lucrului este bine să avem
aproape un păhărel în care am turnat
puţin tiner. Cînd vopseaua (pe care
în prealabil o mai putem dilua dacă este
prea groasă) se «usucă» pe ac, arun¬
căm acul în pahar, lăsăm să se dizolve
vopseaua şi continuăm trasarea ca¬
blajului punînd cu pipeta altă vopsea
proaspătă.
După ce terminăm lucrul, acul (sau
acele) se lasă în tiner pentru a se
dizolva toată vopseaua, preîntîmpinînd
astfel înfundarea canalului.
ECHIVALENTE.
(După Catalogul i.P.R.S.-Săneasa,
1977)
TSP
TSP S.P.R.S.
SE 5022
BF 173
SE 5023
BF 167
SE 5024
BF 167
SE 5025
BF 173
SE 5050
BF 255
SE 5951
BF 255
SE 5852
8F280
SE 5855
BF 2®§
SE 6001
BC 107
SE §802
BC 107 B
SE 7101
BF 178
SE 701S
BF 178
SE 70«
BF 178
SE 7017
BF'178
SE 8001
2 M 2218
SES 3705
BC 337
SF 115
BC 107--
SF 15®
BF 178
SF 167
BF 167
SF 173
BF 173
SF 180
BF 180
SF 181
BF 181
SF 200
BF 200
SF 215
BF 254 (BF 215)
SF 216
BF 255
SF 225
BF 254
SF 235
BF 255
SF 24®
BF 240
SFT 48
AC 181
SFT 101
EFT 333
SFT 102
EFT 333
SFT 103
EFT 333
ACU
"df £
o o
_ jq ÎT
Se taie acul_
cu o pila f’na
triunghiulara
sau pana.
23
TEHNIUM 7/81
:
■;
SORIN NICOLAE — Isaccea
în revista «Tehnium» 12/1978 nu a
fost publicată o antenă.
STRĂIN DANIEL — Timişoara
Magazinul «Dioda» are următoarea
adresă: B-dul 1 Mai nr. 126, sectorul 1,
Bucureşti.
ANUŢA AUREL — Cîmpulung
Pentru amănunte luaţi legătura cu
întreprinderea constructoare.
STĂNILĂ N. —judeţul Timiş
Defectul din casetofon fiind mai
complex, se poate remedia numai în
urma unor măsurători. Apelaţi totuşi
la serviciile unui specialist.
NEGREA ION — Bucureşti
Un etaj cu un singur tranzistor
poate forma amplificatorul solicitat.
MIHĂESCU LAURENŢIU — jud.
Dîmboviţa
Pentru a practica şi tirul este nevoie
de o instalaţie suplimentară tot elec¬
tronică.
FLOREA ION —jud. Argeş
Tranzistoarele la care vă referiţi nu
au echivalent I.P.R.S.
SOOS ŞTEFAN — Covasna
Nu cunoaştem tipul de televizor des¬
cris de dv.
IONESCU G. — Botoşani
Deocamdată programul II - TV nu
poate fi recepţionat în oraşul Boto¬
şani.
IORGA IULIAN — laşi
Nu avem în plan publicarea amplifi¬
catorului AS-2010.
PASCARU G. — Oituz
Construiţi un amplificator după o
schemă mai recentă.
ZĂVOIANU G. — Tulcea
Condensatorul trebuie să fie de 100
.F/350 V.
OPREA MARIAN — Bucureşti
Din emitorul tranzistorului Ţ,., prin
intermediul unui condensator de 4,7
F (sau aproximativ ca valoare), luaţi
semnal pentru amplificatorul de pu¬
tere (poate fi un TBA 790).
LAZAR MARCEL — Alexandria
Dioda F 407 este redresoare. Pen¬
tru radiofrecvenţă se folosesc 1 N 914,
EFD 108 etc.
DRĂGAN GHEORGHE — Cîmpeni
Vom reveni cu date despre semicon¬
ductoare.
NICULESCU DAN — Bucureşti
Vom publica în limita spaţiului dis¬
ponibil cele solicitate de dv.
PIŢIRIGĂ DECEBAL — Bucureşti
înlocuiţi 2 N 918 cu BF 200; în rest
lăsaţi BC 109. Antena se cuplează la
spira 2.
BUSUIOC GABRIEL — Bacău
Luaţi semnal de la receptor prin-
tr-un condensator de 0,1 m-F sau chiar
printr-un rezistor 5—10 Kil. Legătura
de masă între casetofon şi receptor
să fie cît mai sigură.
MACARENCO VLADIMIR — Bucu¬
reşti
Nu ne putem pronunţa cum va func¬
ţiona montajul dacă se înlocuiesc pie¬
se sau se operează alte modificări.
TRELEA CRISTIAN — laşi
înlocuiţi plăcile vechi ale acumula¬
torului cu unele noi. Cele vechi nu
se repară.
OPREA GHEORGHE — jud. Braşov
Se va putea recepţiona programul
TV numai dacă veţi folosi un ampli¬
ficator de antenă.
GHEORGHE VALENTIN — Titu
Apelaţi la serviciile unei coopera¬
tive.
PAŞALIU D. — Alexandria
Un transformator, ca piesă de
schimb, puteţi obţine de la o coope¬
rativă pentru depanare sau de la un
televizor scos din uz.
RADU TITU — jud. Dolj
Vom publica în cadrul rubricii HI-FI
un mixer preamplificator.
GORGAN MARIUS — Zalău
Cărţi puteţi obţine de la librăria
«Cartea prin poştă»* str. Vulturi 31,
sector 3, cod 74123, Bucureşti.
Nu putem preciza ce caracteristici
au tranzistoarele'şi tuburile la care
notaţi numai jumătate din indicativ.
Un tranzistor nu se notează numai
BF, ci BF 214 sau BF 200 etc.
NEACŞU ION — Băjeşti Argeş
Pentru scoaterea apei vă recoman¬
dăm pompa prezentată în «Tehnium»,
1/1981 de tov. Boiu.
Vom mai publica construcţia unor
centrale eoliene.
LUCA N. — jud. Alba
La o combină muzicală montaţi un
casetofon produs de o fabrică nu de
dv.
Radioreceptorul din nr. 3/1981 func¬
ţionează numai pe UUS; programe
stereofonice nu se transmit în UM şi
UL.
NICHIFOR ROMEO — Bucureşti
Mulţumim pentru sugestii. în le¬
gătură cu «Trasatorul de semnal»
nu ne putem pronunţa, nefiind publi¬
cat de revista noastră.
Luat/ semnal pentru căşti direct de
la detecţie sau discriminator printr-un
condensator de 47 nF.
ROMAN DUMITRU — Chirnogi
Dacă la picup înlocuiţi doza cu un
microfon, obţineţi o staţie de ampli¬
ficare. Recepţia TV se face cu an¬
tene acordate pe diferite canale, an-
„tenele radar nu se folosesc în acest
caz.
Folia de cupru de pe circuite se în¬
depărtează prin corodare cu acizi;
se poate îndepărta şi cu un cuţit.
HURU MIHAIL — jud. Timiş
Aparatul nu conţine decodorul, ci
numai două amplificatoare— nu puteţi
deci recepţiona emisiunile stereo.
PĂSĂRIN DANIEL — jud. Con¬
stanţa
Ca să obţineţi 4 W, nu trebuie să mo¬
dificaţi receptorul (nu încap piesele),
ci să construiţi un amplificator supli¬
mentar. Receptorul «Cora» nu poate
fi modificat pentru gama undelor scurte.
VELNIC VASILE —laşi
«Radio-Vacanţa» nu poate fi recep¬
ţionat în laşi, este un post local.
NICULESCU MIHAI — Bucureşti
Semnalul pentru decodor se ia exact
de la ieşirea obişnuită a discriminato¬
rului UUS.
STOENESCU NICOLAE — Bucu¬
reşti
Indiferent de puterea unui emiţător,
mică sau mare, el se poate construi
numai pe baza unei autorizaţii.
PETER ZSOLT — Sf. Gheorghe
Nu deţinem schema unui regulator
electronic pentru tensiune ia autoturis¬
mul «Trabant». Cînd vom avea, o vom
publica.
DRĂGOESCU MIHAI — Bucureşti
Este dificil de depanat un magneto¬
fon de tipul «Maiak» dacă dv. nu cu¬
noaşteţi notaţia rezistoarelor. Ca totuşi
acest magnetofon să fie readus în
stare de funcţionare, apelaţi la servi¬
ciile unei cooperative specializate.
POPA IOAN — Hunedoara
«Radio-Vacanţa» poate asigura cu
program numai zona de agrement
a litoralului.
DIACONU FLORIN — Fieni
înregistrările de imagine se pot face
numai pe videocasetofoane, nu cum
sugeraţi dv.
OLTEANU VIOREL — Giurgiu
Ce fel de robot vă interesează? *
MOANĂ DOREL — Balş
Tranzistoarele şi circuitele integrate
la care vă referiţi în scrisoare nu au
echivalente I.P.R.S.
POPESCU VIOREL — Băileşti
Din blocul PTK pentru canalele
1—12 TV puteţi folosi direct ca ampli¬
ficator de antenă etajul cascod. Tubul
6F1P se elimină.
IUGA VASILE — Predeal
Forma reliefului influenţează sub¬
stanţial recepţia programelor de tele¬
viziune. Locuind într-o zonă muntoasă,
nu ne putem pronunţa dacă veţi putea
sau nu recepţiona programul 2 TV.
DINU PETRICĂ — Buzău
Dacă montaţi becuri de 30 sau 45 W,
trebuie să montaţi radiatoare la tran¬
zistoarele ASZ 15.
PATANGHEL MIHAI — Sibiu
Deocamdată nu puteţi recepţiona
programul dorit, chiar cu amplificator
de antenă.
IONESCU ALEX. — Piteşti
Vom mai publica instalaţii de micro-
hidrocentrale.
LEPĂDATU EMIL — Petroşani
Deparazitaţi mai bine firele de ali¬
mentare cu energie electrică a recep¬
torului.
ŞTEFAN G. — Ploieşti
Modificările ce se impun pentru
introducerea unui corector de ton la
casetofonul «Star» depăşesc posi¬
bilităţile unui amator.
Dacă înregistrările au pronunţate
tonuri joase, curăţaţi capul magnetic
cu spirt şi, eventual, verificaţi poziţio¬
narea lui fată de traiectul benzii.
MUREŞANU MARIUS — Craiova
Intercalaţi între acumulator şi case¬
tofon un stabilizator electronic 12/7,5 V.
RASU COSTEL — Roman
Deocamdată nu vă putem recoman¬
da alte tipuri de tranzistoare.
CĂUTAN VASILE —Vîlcea
Redactor-şef: ing. IOAN EREMIA ALBESCU
Secretar responsabil de redacţie; ing. ILIE MIHĂESCU
Prezentarea artistică-grafică; ADRIAN MATEESCU
[Index 44212I
Din scrisoarea dv. nu reiese ce piese
aţi demontat şi ce nu ştiţi să mai
montaţi.
BOMBAR DAN — Baia Mare
Nu aveţi voie să construiţi o staţie
de emisie dacă nu aveţi autorizaţie.
FEKETE ISTVAN a — Oradea
Un receptor pentru autoturismul
«Dacia» a fost publicat în nr. IC/
1979, p. 11.
DINU DUMITRU — Piatra Neamţ
Circuitele integrate la care vă refe¬
riţi nu au echivalent I.P.R.S.
în televizor verificaţi circuitul de
integrare sau elementele de cuplare
din etajul baleiaj vertical.
BRĂNESCU PETRE — Bucureşti
Consultaţi cărţile apărute în colec¬
ţia Radio-TV, Editura tehnică.
ROMAN DAN — Mangalia
Montati la picup acul cumpărat.
SZABO LUDOVIC — Mediaş
Da! La un televizor, ca dealtfel ia
orice amplificator, se poate monta
un difuzor suplimentar, respectînd va
lorile impedanţei de ieşire şi puterii
debitate de etajul final.
Dacă aveţi în televizor un difuzor de
4 0, îl puteţi înlocui cu două difuzoare
de 8 0, conectate în paralel.
TUZU ŞTEFAN — jud. Buzău
Instrumentele de măsură se pot re¬
para numai în laboratoare de metro¬
logie.
NEDELCU CARMEN — Arad
Dacă prin măsurători cu ohmmetrul
placa de seleniu indică valori normale
ale rezistenţelor directă şi inversă,
atunci o puteţi folosi.
DREZALIU C. — Vălenii de Munte
Schema aprinderii electronice, publi¬
cată în 1975, funcţionează numai la
12 V.
STANCIU N. — Tg. Bujor
Dacă în televizor tubul PL 500 se
înroşeşte, nu primeşte semnal de la
oscilator. Intercalînd un amplificator
de antenă, audiţia se va îmbunătăţi.
Montajele produse de I.P.R.S. se vor
găsi în curînd în toate magazinele din
ţară.
PĂUNESCU PETRE—Buziaş
Recepţia programelor TV la foarte
mare distanţă se datorează unor cauze
de moment şi nu poate fi îmbunătăţită
cu amplificatoare sau antene speciale.
BACIU VASILE — Focşani
Partea din montaj pe care o deţineţi
(după cum o descrieţi în scrisoare)
reprezintă blocul UUS al radiorecep¬
torului «Mamaia».
BEREZONSCHI C. — Medgidia
Vom mai publica articole despre
modul cum se realizează cablajele im¬
primate.
IONESCU P. — jud. Cluj
Mulţumim pentru aprecieri; am re¬
ţinut sugestia dv. referitoare la sta¬
ţiile TV.
PIFTOR COSTEL — Babadag
Luaţi legătura cu radioclubul Tulcea,
P.O. Box 43.
ORDOGH DENES — jud. Mureş
Vom publica chiar în acest an noi
tipuri de centrale eoliene şi antene TV.
Amănunte despre antenele publica¬
te în cartea la care vă referiţi, nu deţi¬
nem; luaţi legătura cu editura sau au¬
torul cărţii.
CRINEANU CORNEL — Slatina
Cu aparatul de radio mergeţi la o
cooperativă specializată.
Tranzistoarele din casetofonul dv.
nu au echivalent I.P.R.S.
I. M.
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.
Tiparul executat la
Combinatul poligrafic «Casa Scinteii»